Dacă m-ar întreba cineva în anumite momente, nu aş fi în stare să îi răspund altfel decât că lumea, deşi are nuanţe, în definitiv se împarte între extreme. Ce este la mijloc de multe ori ajunge să nu mai conteze. Ne definim, urâţi sau frumoşi, proşti sau inteligenţi (atenţie! înţelepciunea este doar o nuanţă), nebuni şi irecuperabili (pentru că normalitatea este şi ea, o trăsătură plictisitoare a clasei de mijloc), învinşi şi învingători. Iar săptămânile ni se scurg de luni până duminică, în zile bune şi zile proaste.
Piesă de mare angajament, de prin ’75. Duminică suportabilă!
//
Nevermore 