(Concertul) De duminică

             În sfârşit o sfântă zi de duminică relativ interesantă. Adică, plină de heavy metal – până acum nu i-am văzut pe Accept şi…

          Dacă ar fi să dau timpul înapoi, să rememorez, parcă m-aş înduioşa puţin. Nu, lăsând deoparte rebuturile actuale numite Iris, şi memorabilele prezenţe Cargo (prea puţine, dacă mă întreabă cineva), prima experienţă concertistică adevărată a fost… eh! la o formaţie de suflet. Mi-a deschis apetitul Amicu’, care a trebuit să se roage de mine să mă duc să văd live o trupă pe care o iubeam până în pânzele albe. Îi ziceam, de ce să mă înghesui cu toţi idioţii, de ce să renunţ la confortul meu, când am discografia acasă?! Ce să spun, eram relativ tânăr şi România nu avea, pe vremea aceea, tradiţie în concertele serioase.

          A trecut ceva vreme de atunci, chiar multă, şi nu numai că am crescut, dar m-am mai şi emancipat – adică îmi place să mă duc la concerte, cu atât mai mult cu cât duminicile îmi devin deloc plictisitoare. Nu mai sunt foarte multe trupe pe care ţin neapărat să le văd în viaţa asta, dar până se realizează toate visurile, să mai bifăm nişte nemţi. Teutoni, parol! (2010. Duminică faină, că este!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s