Metalul săptămânii

          Aveam un prieten – nu, mint, încă îl am – care uitându-se la mine într-o vreme îmi spunea: “Din ce văd, garda moare dar nu se predă”… Ce să fac, râdeam, altceva nu puteam face. Îmi amintesc bine, printre câteva poezioare ale copilăriei, bună-mea m-a învăţat “Tatăl nostru” şi rugăciunea aceea, cu îngeraşul care să mă protejeze. Nu avea de unde să ştie că asemenea învăţături mi se vor potrivi ca nuca în perete, cât despre altele… Adevărul este că – şi să mă ierte preacredincioşii – nici divinităţi închipuite, nici îngeri net inferiori omului nu sunt capabili să ne apere; cei mai buni gardieni ai noştri suntem, în proporţie covârşitoare, noi înşine şi cei pe care îi păstrăm în suflet. “Şi ne izbăveşte de cel rău/ Că e drac, că-i Dumnezău”. Aşa ar suna, în graiul nostru ăla cântat… părerea mea. Metale să fie, că parcă prea am tăcut!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s