Nocturne

          Într-o noapte stăteam şi mă minunam de culoarea cerului din care se cerneau fulgi mari de zăpadă. Are el, când se întâmplă să ningă, o culoare aparte, un cenuşiu luminos-întunecat. Cel puţin aşa mi se pare mie, că niciodată nu este întuneric în nopţile în care ninge, ca şi cum zăpada îndreptată înspre pământ ar fi o mantie cusută din trupurile a sute de mii de licurici albinoşi.

          Mi se par ciudate în continuare aceste fenomene atât de bine înţelese şi explicate de ştiinţă. Ninsoarea nu mai este miracol, fiindu-i cunoscute cauzele, dar cu toate acestea are în sine o magie aparte pe care nu cred că o poate explica cineva. Iar zăpada… Zăpada este o plapumă, pentru grâne şi pentru oameni, aşa i-aş răspunde copilului meu cândva, când mă va întreba ce este zăpada. Deşi aş fi pus în încurcătură dacă aş fi întrebat de ce ar vrea cineva să se acopere cu o plapumă rece. Poate pentru că de cele mai multe ori contrastele se atrag, sau pentru că se succed, şi frigul atrage automat căldură.

          Îmi doream să mă întind ca să mă ningă mai bine, să mă acopere plapuma aceasta sortită topirii, să o simt mai bine acoperindu-mă, ascunzându-mă de toate, probabil, şi ţinându-mi de cald. Orice aţi spune, încep să cred că în zilele geroase emanăm cea mai mare căldură; gândiţi-vă bine înainte să mă contraziceţi…

           Simţeam căldura cuprinzându-mi trupul şi ieşind din el, mai puternică de fiecare dată când un fulg de zăpadă mi se oprea pe piele, în păr, pe mine. Şi unele temeri mi-au dispărut, pentru că dacă este aşa cum cred eu, nimănui nu i se face frig atunci când îl acoperă zăpada, nici celor mai reci dintre oameni. Zăpada este plapuma care ţine de cald, şi pământului şi sufletului. Poate de aceea îmi răsăreau pe buze zâmbetul şi urme de copil în ochi când priveam ninsoarea şi o invitam să curgă, să curgă, să curgă, la o cană de ceai şi la o prăjitură.

           S-au schimbat lucruri de atunci, şi oameni, şi timpuri, doar ninsoarea nu, fie că alunecă spre pământ în zile cenuşii sau în nopţi cenuşiu-luminos-întunecate, fie că se aşterne pe tâmple, pe lumi întregi sau în globuri magice de sticlă conţinând oraşe-oameni-imagini pline de farmec.

//

Anunțuri

2 comentarii la “Nocturne

  1. Araceli spune:

    Mi-ai ravasit atatea amintiri cu postul acesta! Mereu am fost mai mult un copil al iernii decat al oricarui alt anotimp. Ninsoarea si cerul acela de vata de dinaintea ei imi par ca poarta in sine germenii misteriosi ai povestilor despre sfarsit si inceput deopotriva. E o impletire de atractie si teama fata de bucuria, ghidusia si pacea primei ninsori si de povestile spuse la gura unei sobe imaginare in vreme ce viscolul geme la fereastra. pe care deseneaza flori neinchipuite. Nimic nu se copara cu noptile lungi, negre, adanci de iarna!

    • Nevermore spune:

      Araceli, este adevarat ca iarna, si in sine oricare anotimp, este resimtita de fiecare in urma trecerii prin propriile filtre. Dar, cel putin in ale mele, in fata ninsorii pare anormal sa fie simtita teama. Fiecare lucru trebuie sa se intample atunci cand trebuie… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s