Protestul de la limita răbdării

          Îmi trimite cineva un viral, nu cu multă vreme în urmă, cu o poveste în care Hristosul se plângea Moşului Crăciun că mare parte din lume îi aşteaptă doar lui cu nerăbdare cadourile, uitând cu desăvârşire de sfânta naştere. Bineînţeles, viralul conţinea şi o formă de pariu, anume că destinatarul nu îl va trimite mai departe din ruşine pentru înclinaţiile sale religioase.

         Din punctul meu de vedere, personajul de la care a emanat iniţial respectiva poveste auzise, de pe undeva, despre pariul cu Dumnezeu al lui Pascal dar în euforia creaţiei a uitat să se documenteze. Aşa cum, de altfel, ni se întâmplă multora dintre noi, atât de grăbiţi să spunem ceea ce am avea de spus încât trecem în plan secund posibilitatea (deloc de neglijat) de a spune o inepţie.

            Pe de altă parte, încă de mai bine de o lună, chiar oameni pe care îi apreciam ca inteligenţi mi-au scos peri albi cu manifestări nepotrivite vremii de aşteptare a Crăciunului, căreia i se dă din ce în ce mai des startul puţin după începutul lunii noiembrie. Nu, nu este o greşeală, noiembrie, nu decembrie. Faptul că sărbătoarea Crăciunului şi-a pierdut din substanţa ritual-religioasă devenind una de retail foarte frumos cosmetizată nu este întrutotul de condamnat; condamnabil este, mai degrabă, că din pricina labilităţii firilor plictisite sau debile peste câteva zeci de ani temerile mi se vor adeveri şi vom porni să aşteptăm Crăciunul încă de prin luna august.

         Să nu fiu înţeles greşit, retail-ul este prea puţin de culpabilizat în toată afacerea, foarte puţin, factorul condamnabil major fiind prostia omenească. În realitate, aceeaşi prostie care în îndoctrinarea şi în ignoranţa care o caracterizează a uitat că sărbătoarea Crăciunului are origini păgâne şi nu are cine ştie ce nici în clin nici în mânecă cu creştinismul – creştinism devenit religie “la modă” numai pentru că a ştiut ce şi cum să împrumute din miturile şi credinţele premergătoare, propagându-se în conştiinţa colectivă drept cult în baza unei promovări agresive. Cam aşa cum se întâmplă cu Crăciunul pornit spre sărbătorire de către retail(-eri) cel târziu de la jumătatea lunii noiembrie.

              Şi totuşi, în definitiv, ce contează de când sărbătorim Crăciunul, important este să o facem! Cam la fel pe cât de puţin important este că Hristosul nu s-a născut în decembrie.

              Mai bine lăsăm veninul şi îmbrăţişăm adevăratul spirit al sărbătorii, singurul important, de altfel. Aşa, să intrăm în atmosferă…

//