….

          Cum spuneam cuiva la un pahar, anotimpul meu preferat este Crăciunul, pentru toate cele pe care le cuprinde; pentru vreme, pentru agitaţie, pentru întâlniri, pentru revederi, pentru oameni, pentru senzaţii şi pentru sentimente. Poate mai ales pentru sentimente, pentru iubire în special, pentru că, deşi de multe ori am numit-o dovadă de slăbiciune, iubirea dă, cu siguranţă, sentimentul de apartenenţă la o specie, la o rasă – aceea a sufletelor calde. Nu este postulat, şi cu siguranţă nu sunt primul care descoperă – iubirea este sentimentul primordial, izvor al vieţii şi al existenţei. Atâta timp cât cel puţin o persoană te iubeşte, înseamnă că exişti cu adevărat, că nu trăieşti în zadar. Pentru că, a trăi în zadar înseamnă a nu răspândi în jur viaţă. Şi nu este important numărul iubitorilor de tine, ci intensitatea sentimentului. Şi durata lui. (Piesă tare potrivită, şi odihnitoare).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s