Punţi (a)

          Ziua începuse grea, de parcă ar fi purtat în zori, în pântece şi în spinare plumburiul strivitor al norilor. Începuse grea, nu greu, pentru că se spune, drumurile spre locuri sau vremuri mai luminoase încep întotdeauna cu bucurie şi cu uşurinţă, singura greutate resimţită fiind aceea a nerăbdării în faţa paşilor târşâiţi ai timpului.

         Timpul era frumos, atât cât poate să i se pară cuiva frumos un timp de semi-iarnă, acoperit cu un cer gri şi dens, şi purtând în oase, sub acoperământ, un frig muşcător destul de greu de îndurat. Dar altfel, ziua începuse uşor, cu ultime pregătiri pentru seară – câteva cumpărături făcute în grabă, o cafea-două neadăstate alături de câţiva oameni văzuţi pe ultima sută de metri înainte de seara cea mare. Seara cea mare – aşa i se spunea pe la colţuri, pe la mese, pe străzi, pentru că de cele mai multe ori speranţa nu este echivalentă cu prostia ci cu puterea şi curajul de a merge înainte spre vremuri mai bune. Şi, la fel ca speranţa, şi vremea mai bună are variabila ei, în funcţie de sufletul şi de gustul fiecăruia, pentru că dacă unora le place să le tune şi să le fulgere, altora le place să le strălucească soarele; ori, dacă unora le place ca de la gura unei sobe să privească troiene căzând din cer ca acoperământ peste pământul îngheţat, altora le place să simtă pe tălpile goale mângâierea capetelor firelor verzi de iarbă. Dar, indiferent de variabilele sufleteşti, de gusturi şi de dorinţe, vremurile mai bune sunt acelea care strecoară în suflet gramul necesar de fericire unei clipe pentru a rămâne dragă în amintire.

         Aşa se întâmplă la fiecare sfârşit de an, iar ultima zi a lui, acel 31 de decembrie, nu poate să fie niciodată greu, dimpotrivă, este uşor, despovărat de orice grijă, dezlegat de cătuşele de la mâini şi de lanţurile de la picioare, acelea care ţin omul strivit de pământ şi nu îl lasă să îşi petreacă întreaga viaţă pe tărâm de vis şi de nori. Mai târziu, când se lăsase deja noaptea, ziua – ultima zi a anului – continuase să fie luminoasă, pentru că întunericul clipea scăpărător în explozii scurte de petarde şi în ochi plini de veselie. O veselie asemănătoare aceleia care însoţeşte plecarea către un loc drag căruia îi este resimţită prea acut lipsa.

        Părea că totul împrejur străluceşte şi luminează a veselie, a speranţă, a dorinţă de nou şi de mai bine. Deşi fiinţă raţională, omul nu se poate dezbăra de animalul iraţional din el, şi oricât ar vrea, superstiţia şi instinctul îi strâng de prea multe ori conştiinţa şi stomacul. Aşa cere superstiţia, ca în ultima noapte a anului, în plecarea către nou, să fim veseli, să împrăştiem voioşie, pentru că după chipul nostru, al nostru şi al gândurilor noastre, ne va fi şi anul care vine. Cât despre sentimente… ele sunt şi mai greu de strunit decât superstiţia, pentru că de multe ori un simplu zâmbet, o vorbă bună spusă cu căldură, o apropiere neaşteptată şi, cel puţin privită superficial, neimportantă, pot aduce zâmbetul pe buze şi ceva mai multă căldură în piept.

        Aşa cum se întâmplase şi la miezul nopţii, când, în măruntaiele unui frig cumplit, cu câteva clipe înainte de păşirea în noul an, aceeaşi căldură parcă izvora din dopurile sticlelor destupate asurzitor, din susurul şoptitor al şampaniei turnate în pahare şi din vorbe întretăiate spuse cu nerăbdare. Pentru ca de la un punct liniştea-nelinişte să se rupă, iar de pe buze să pornească urări şi săruturi, fie pe obraji fie pe alte buze, dăruite acolo, jos, pe pământ. În timp ce mantia întunecată a cerului era sfârtecată de zorii de toate culorile, dar mai cu seamă sclipitori, al speranţei urate de mai bine – un fel de adio luminos luat de la ce fusese, tunat în mii de stele incandescente grăbite să dispară, pentru că, aşa cum se întâmplă la orice plecare, la orice trecere, ochii trebuie să privească mereu înainte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s