Cicatrici

         Mi-am amintit de o piesă, că tot vorbeam cu cineva… Nu ne ducem crucile, pentru că şi o asemenea credinţă, la fel ca toate cele precedente, este sortită eşecului şi, sper eu, unei dispariţii cât mai rapide. Nu mi-a plăcut niciodată să îmi spăl creierul, de aceea refuz – şi încerc să conving pe oricine – că nu o cruce ducem, ci pe noi înşine. Cu bucurii, cu realizări, cu suferinţe, cu regrete, cu răni mai mult sau mai puţin cicatrizate. Omul, în definitiv, nu este decât suma acţiunilor sale în încercarea de a deveni ceea ce vrea să devină. În rest, totul este minciună şi iluzie, chiar dacă iluzia este ridicată la rang de artă. Şi dacă cineva aproape mi-a plâns pe umăr m-au impresionat nu motivele şi nici atitudinile, ci urmele de talpă pe care lipsa milei le lasă în suflet. Nu într-un suflet anume, ci în general. Pentru că, dacă o religie mincinoasă spune că ţărână suntem şi în ţărână ne întoarcem, spun şi eu: ţărână de suntem, merităm să fim călcaţi în picioare. Rănile, dacă ni le merităm, sunt altă poveste. Aţi văzut vreodată o cicatrice care înfrumuseţează un trup? Sau măcar o privire?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s