Text fără pretenţii de fabulă

          Într-o zi (sau într-o noapte, cine mai ştie?! şi, mai ales, cui îi pasă?!), într-o urbe de vreo douăzeci de mii de locuitori, muri un om. Îi spunem om pentru că aşa era, adică avea şi bune şi rele, sau, spus altfel, şi rufărie curată, şi bube în cap. Se strânse populaţia urbei cam ca la urs, pentru că mulţi îl cunoscuseră cât fusese în viaţă, unii ca să îl omagieze, alţii ca să socializeze, iar alţii doar să asiste la un spectacol, poate pentru că nu le plăcea sau, mai precis, nu aveau mijloace să meargă la o piesă de teatru pe care, foarte probabil, riscau nu numai să o plătească, dar şi să nu o înţeleagă.

          Undeva, mai la marginea mulţimii care stătea în aşteptare, deşi momentul important se întâmplase şi fusese pierdut, se nimeriră, ca nucile în perete, trei spectatori mai deosebiţi – dar nu pentru că ar fi fost vreunul cu trei capete sau altul cu coarne de cerb (imposibil de spus aşa ceva, dacă acceptăm posibilitatea că erau necăsătoriţi, şi aşa păreau!), ci prin însăşi adunarea lor care, având în vedere că nu se cunoşteau, nu putea fi pusă decât în spinarea lată a întâmplării.

          – Odihnească-se! zise cel din mijloc, bărbat nici înalt nici scund, nici gras nici slab, nici frumos nici urât, adică un fel de capodoperă a mediocrităţii fizice, a acelei căi de mijloc care se citeşte din întâmplare în trupurile unora dintre oameni, tocmai pentru că nu se remarcă deloc, cu nimic. Sic transit gloria mundi… murmură, apoi, mai mult pentru sine, dar fiind mai aplecat către urechea celui din dreapta sa, vorbele nu îi scăpară neauzite.

         – Ce tranzit, domnule, ce tranzit! E aici de când mă ştiu, nu am auzit să fi plecat vreodată! Aaaa… că s-a mai dus el în vacanţe, ca tot omul, bineînţeles! La auzul vocii groase pe care aspectul fizic i-o şi prevestea, înspre el se mai întorseseră câteva perechi de ochi, iar cel care vorbise, încântat, continuă. Poate că pe acolo, prin vacanţele alea ale lui o fi făcut… unele lucruri.

         Privi în jur simulând discreţia, acea discreţie care se citeşte în ochii celui care ştie un secret pe care ţine neapărat să îl împărtăşească, dar aşteaptă să fie rugat. Îi fură suficiente câteva rugăminţi pornite din trei-patru perechi de ochi:

            – Da, domnilor, da! Că cine mai ştie ce făcea el prin vacanţele alea în care mergea. Ştiu eu, am auzit nişte fapte, cum că ar avea copil făcut cu cine mai ştie cine. Era curvar, domnilor, trăgea pe dânsul tot ce prindea, nu se uita că e de douăzeci de ani sau de cincizeci. Păi ce, nevastă-sa nu e aşa tânără că poate să îi fie fiică?! Curvar, şi dacă aşa a fost, normal să apară şi rezultatele curvăsăriei!

           – Taci, domnule dragă, taci! spuse rugător cel din mijloc, şi buzele, conturate de o barbă nici scurtă nici lungă, nici îngrijită nici neîngrijită, adică deloc specială, i se curbară într-o tristeţe aproape inobservabilă. De mortuis nihil nisi bene…

            Deodată, din stânga sa se ridică o voce ascuţită, pornită din gâtul lung şi slab al unui bărbat sfrijit, micuţ de statură, stafidit – normal! – ca o stafidă, aproape tremurând de indignare.

           – Nihilist ai vrut să spui, domnule, păgân, călcător de cele sfinte şi de vorbele lăsate de la Domnul Dumnezeu! Păi (aproape strigă, după ce îşi făcu o cruce largă) spune dumneata, cum să ceri să te ardă focul, când toţi ştim că trebuie să ne întoarcem în ţărână aşa cum am fost lăsaţi? Ce, s-a născut vreunul arzând, ca să plece de aici arzând?! Şi cum să arzi când tot creştinul îşi doreşte tare să ajungă sus, în faţa Tatălui, nu să ardă! De-abia de-acuma o să ardă, pentru că a călcat învăţătura şi legile cele sfinte!

             – Că bine zici! Îl încurajă celălalt, cel cu fizic impunător, de taur, cu vocea lui groasă şi răsunătoare.

             – Păi bine zic, răspunse sfrijitul, şi mai ales că era şi curvar! Păi nu se spune în cartea sfântă să nu preacurveşti? Cum să nu se spună?!

           Alţii din jurul lor începură să murmure, să îşi dea cu părerea, ridicând din ce în ce mai mult vocile, contrazicându-se unii pe alţii, fiecare dând dreptate ba celui cât un munte, ba smochinitului.

           – Domnilor, spuse bărbatul din mijloc mângâindu-şi barba, eu nu am pretenţii că aş şti prea multe. Şi poate nu am nici mintea necesară… zic şi eu, după ce am văzut că a făcut cândva, mai demult. Că mi-a plăcut de el, că nu, acum nu mai interesează pe nimeni. Că mi-a plăcut ce a făcut, că nu… iar nu contează. A plăcut altora, multora, şi spre binele lor a fost făcut, de aceea eu zic să îi aveţi milă de suflet şi să îl lăsaţi în pace să se odihnească. Eu aşa zic, după mintea mea, deşi e adevărat, barba philosophum non facit, dar…

            – Domnule! tună cel din dreapta lui, degrabă mugind ca un bivol, lasă-ne, domnule în pace cu păsăreasca ta, că o tot croncăni de când ai venit! Dacă ştii ceva ce nu ştim, spune-ne şi nouă, deşi, uitându-mă la ce prostii vorbeşti, mă îndoiesc că ai şti. Şi spune, domnule, ceva să înţelegem şi noi, what the fuck?! Fucking hell!

           Vorbele care au urmat i-au fost acoperite de un cor de voci, iar vocile se ridicau din ce în ce mai sus, spre cer, din ce în ce mai înfierbântate, mai răsunătoare, mai acoperitoare de orice altceva. “Da, dom’le! Avea bastard, curvarul! Dar să fie şi păgân”?! “Apăi, oameni buni, dacă era păgân, nu-i normal să fi fost şi curvar? Daţi-o dracu’ ”!

            Printre voci, chiar acolo, între ele, între tabere, mediocrul, acela care nu spunea nimănui nimic, nici prin vorbe, nici prin voce, nici prin fizic, păru că scapă, mai mult din neatenţie, o lacrimă. Şi printre dinţi, încrâncenat, un “odihnească-se!”, de parcă nu ar mai fi contat nimic altceva.

            Morală neartistică:

           Si tacuisses, philosophus manisses, chiar dacă barba nu are vreo importanţă. Dar dacă tot n-a tăcut, unele voci spun revoltate că mediocrul ar fi adăugat, după acel “odihnească-se!” scrâşnit: “Să te mut, popor al urbei! Cu “m” de la marmacie”!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s