Diverse

          Ceea ce mi se pare ciudat la unii oameni este că trăiesc în virtutea inerţiei, fără să ştie exact ce vor sau, chiar mai rău, fără să ştie de ce anume trebuie să se bucure. Ceea ce mi se pare ciudat la mine este că trăiesc în virtutea inerţiei ştiind exact ce vreau şi ce anume trebuie să mă bucure.

          Poate ceea ce este cu adevărat strivitor este că am ajuns să reflect oameni scriindu-i ca şi cum aş fi eu, depersonalizându-mă de mine, dorindu-mi ceea ce ei nu ştiu că îşi doresc şi bucurându-mă de lucrurile pe care, în graba lor, nici nu le mai observă. În acele momente, fără vreo urmă de lăudăroşenie, aş fi gata să afirm că eu sunt varianta îmbunătăţită a fiecărui orb care rătăceşte prin viaţă. Deşi, sunt alte momente în care mi se face dor de mine, imperfectul, de propriul meu eu rătăcit de sine, diluat de integrarea altora în ceea ce ar fi trebuit să îi aparţină doar lui. Uneori mi se face dor de o îmbrăţişare – una primită nu de la iluzoriu şi nici de la altcineva de la care nu îmi trebuie nimic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s