I-am încolţit în suflet şi îi înmuguresc
Pe buzele sfioase ce m-aşteptau anume
Cu chip de primăvară în zâmbet să-nfloresc
Ca anotimp visat dar nerostit pe nume.
Mă ştie, mă cunoaşte, de mult mă aştepta
Să îi tulbur gândul, în braţe s-o cuprind,
În nopţile în care nici nu mă mai spera,
Pe care, resemnată, şi le trecea dormind.
M-a întrupat din iarnă într-o noapte
Să-i ning alt fel de gânduri între tâmple,
Să mă transform din crivăţuri în şoapte
Şi-n anotimp născut să i se-ntâmple,
Dorindu-şi s-o acopăr numai cu săruturi,
S-o împodobesc cu puf de păpădie,
Pierzându-mă în ea în albe aşternuturi
Să-i strecor în sânge venin de nebunie.
M-a chemat cu soare s-o umplu în privire,
S-o-mbrăţişez fierbinte – unire androgină,
Să-i fiu ascuns fior scăpat din plăsmuire,
Şi-n piept să-i cresc, adânc, drept rădăcină.
Nevermore 
Ma bucur sa mai citesc cate o poezie contemporana care are rima, ritm si care are si un mesaj poetic bine dezvoltat si exprimat.
Mi-a placut enorm!
Adriana, foarte multumesc! Ma declar, la randul meu, adept al formei clasice a poeziei… 🙂
aici se simte mirosul primaverii. frumoase versuri ai scris.:)
Honeybee, multumesc! Se mai apropie o primavara. 🙂
Semnele sunt aceleasi, cele din fiecare an…parfumul florilor micute ale arbusturilor de la marginea parcului ne imbie cu acelasi parfum irezistibil aducandu-ne aminte noua renastere a naturii…vanzatorii ambulanti au iesit si ei cu martisoarele…viata isi urmeaza cursul ei “firesc”, doar eu ma tot intreb: vine primavara?( ca si cand nu as mai avea incredere in simturile care percep schimbarea )
Scuze pentru indispozitia mea, dar tu sa ai o zi frumoasa. 🙂
Sper ca asa a fost. 🙂
Honeybee, semnele primaverii sunt percepute de fiecare suflet intr-un mod personal, in concordanta, adevarat, cu mediul inconjurator. Desi constat, din pacate, ca sunt tot mai putini cei care reusesc sa priveasca in jur si sa observe revenirea la viata. Inca este cam frig pentru gustul meu. Zi frumoasa! 🙂
multumesc pentru intelegere. la fel iti doresc si eu. 🙂