De duminică

          Să nu furi, parcă aşa spunea o poruncă. Deşi nu văd niciun rău în furtul vreunei priviri, al unui sărut, al unei clipe care să dureze cât o veşnicie. Uneori îmi amintesc – şi râd de fiecare dată – de un amic care îşi smulge părul când mă aude spunând „depinde”. Un singur lucru nu am îndrăznit niciodată să contest, anume relativitatea, care este mai puternică decât orice putere supranaturală pe care o poate născoci mintea umană. Relativitatea aceea care îmbracă furtul în aură de dezirabilitate şi care dă unora dintre umilinţe frumuseţea înălţării. Nu, nu înălţării la ceruri, cerurile sunt goale! Duminică faină! (1972)