Scurtă teoretizare

          Uneori îmi pun întrebarea dacă nu suntem cumva fiinţe bidimensionale, condamnate să ne trăim numai prezentul şi trecutul. Viitorul nu îl putem trăi, pentru că nu există fără să fie făcut, iar atunci când devine concret, nu conţine în sine decât “prezent”. Deci, trecutul şi prezentul sunt noţiuni concrete, viitorul este noţiune abstractă. Încă nu sunt sigur că am dreptate, o mică parte din mine refuză să accepte o asemenea idee…

          Nu demult m-a întrebat cineva dacă îmi doresc să ne trăim viitorul împreună. Primul impuls a fost să spun “nu”, al doilea a fost să spun “nu” cu delicateţe. Ce rost are să trăieşti (indiferent, singur sau alături de cineva) o noţiune care îşi află corespondent în realitate numai la alte timpuri decât la cel în care este gândită? Aşa cred, de aceea prefer transpunerilor ipotetice în prezenturi nematerializate încă, o astenie de primăvară trăită cu simţ de răspundere, la vremea ei. “Vine primăvara”, mi se spune. De parcă nu ar mai ştii nimeni că până şi în mijlocul verii există condamnaţi să trăiască ierni; ierni-altfel, ierni de suflet.

2 comentarii la “Scurtă teoretizare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s