Maturităţi sau imaturităţi, depinde

          Dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă a fi matur, cred că cel mai sincer răspuns ar fi că nu ştiu. Nu, să nu râdeţi! De râs ar trebui să fie acela care susţine că ştie fără să ştie, nicidecum acela care, cu bună credinţă, îşi recunoaşte limitele. În apărarea mea, aş spune că mi-e prea lene ca să caut definiţia în DEX, dar aş minţi. Adevărul este că nu ştiu şi aşa vreau să rămân, neştiutor. Cred că maturizarea este o crimă împotriva copilului care vreau să fiu până când oi închide ochii. Odată, cândva, l-am prins bărbăteşte de guler şi l-am scuturat, copleşindu-l cu viaţa înfiorătoare de “om mare”. O vreme a părut că înţelege că i-a venit vremea să se ducă şi să mă lase, dar într-o noapte, pe când încercam să mă odihnesc, a început să îmi pună tot felul de întrebări, mai mult sau deloc stupide. “De ce trebuie să te trezeşti dimineaţa şi să pleci”? mă întreba. “Pentru că aşa fac oamenii mari, maturi şi serioşi”. “Dar tu nu eşti nici mare, nici serios. Dacă ai renunţat să mai mănânci dulciuri pentru că ţii la siluetă, nu înseamnă că nu mai eşti copil. Şi, de fapt, tu eşti eu, dar eu sunt copil, nu sunt mare. Şi serios nu este nici unul dintre noi, nu vezi cum râdem de prostiile pe care le-am făcut de-a lungul timpului”?!

          Ar trebui să mă opresc din redarea unui asemenea dialog – nu, nu mă deranjează să mi se spună că de multe ori demonstrez că habar nu am ce înseamnă maturitatea, mai mult mă înspăimântă să fiu luat de nebun. Adică, eu ştiu că sunt, dar am psihologul meu şi chiar facem progrese, nu este nevoie să fiu arătat cu degetul! Este oare posibil ca maturitatea să fie aceea care îi permite omului să pună etichete şi să arunce piatra? Copiii sunt sinceri, cruzi şi crud de sinceri, dar nu pun niciodată etichete. Nu l-am auzit pe vreunul să îi spună altuia “eu nu mă joc cu tine pentru că eşti ţigan”, mereu am auzit “nu mă joc cu tine, nu mă lasă tata, pentru că eşti ţigan”. Dar dacă maturitatea ar fi ceea ce spuneam, etichetarea, bolovanul în zborul său către o ţintă, prefer să o păstrez departe de mine – deşi, mărturisesc, am impresia că uneori îmi dă târcoale.

          Să revin, deşi spuneam că mă voi opri să mai redau dialogurile dintre mine şi copilul din mine – sau de mine, cum vă place. O voi face, dar nu înainte de a aminti că într-o zi şi-a pus mâinile în şolduri, şi-a ţuguiat buzele ca să dea mai multă rotunjime cuvintelor şi puţin încruntat mi-a spus: “De mâine nu te mai duci niciunde. Rămâi cu mine și facem ceva care să ne placă. Colorăm, scriem, vedem noi! Și așa, nu vezi că nu mai ești deloc tu”?! Atunci l-am privit atent și pentru prima oară după multă vreme mi s-a făcut teamă pentru el. Probabil acela a fost singurul gest adevărat de maturitate pe care l-am făcut, să îl ascult. Dacă nu îți place ceea ce faci, ceea ce ești, ceea ce te înconjoară, într-un anumit timp, mai lung sau mai scurt, mori tu însuți, ca individ. Probabil maturitatea este capacitatea de a înțelege că niciodată nu poți dobândi ceva fără a sacrifica altceva. Niciodată nu putem avea totul, dar dacă pierdem, trebuie să avem grijă să pierdem lucruri pe care le considerăm mai puțin importante.

        Sau, poate, maturitatea să fie izvorul convingerii că orice mântuire, fie ea divină, omenească, sufletească sau oricum ar fi, alungă din sine ceea ce o precede şi, totodată, îi conferă un rost – suferinţa?!

          Dacă m-ar întreba cineva ce este maturitatea, nu m-aș rușina să spun că nu știu. Mie îmi place să trăiesc ușor, superficial, fără să gândesc. Şi, în realitate, nici nu mă interesează, îmi este mai scump copilul din mine.

Anunțuri

4 comentarii la “Maturităţi sau imaturităţi, depinde

  1. ... spune:

    Tocmai am pierdut un prieten pentru ca nu vreau sa fiu „matura”. El a incercat de mai multe ori sa ma convinga ca trebuie sa ma maturizez, ca in viata trebuie sa fii cat mai matur, daca e posibil chiar mai matur decat e normal pentru varsta pe care o ai. Insa intr-o zi a intrecut masura, a inceput sa imi reproseze, sa imi dea carti de citit care, zicea el, te-ar ajuta sa vezi lumea cu alti ochisi deci ar accelera intr-un fel sau altul procesul asta de maturizare. Atunci am inteles ca omul ala nu are cauta in viata mea. Sunt cu 10 ani mai tanara in suflet, sau poate chiar mai mult si asta ma face doar mandra de mine. Viata privita prin ochi de copil e mult mai frumoasa, mai curata, mai sincera. Am tot timpul sa ma stresez si sa sufar, deocamdata vreau doar sa fiu fericita in mica mea lume curcubeu in care se poate rade cu toata inima chiar si din lucruri marunte 😀
    M-am bucurat sa citesc acest post si sa constat ca nu sunt singura „adulta” care se bucura de viata asa cum facea ani in urma 🙂

    • Nevermore spune:

      Simi, pe cazul concret nu pot si evit sa imi dau cu parerea. Dar as spune ca maturitatea, sau maturizarea, este un proces prin care fiecare dintre noi ajunge sa inteleaga, din punct de vedere rational, anumite mecanisme ale vietii, respectiv sa se protejeze pe sine de anumite neplaceri. Nu as spune ca o anumita doza de maturitate nu este dezirabila, dar sustin cu tarie ca atunci cand pierdem copilul din noi pierdem cu adevarat totul. Si, pana la urma, viata nu este un drum pe care (trebuie) sa il parcurgem fara greseala, dimpotriva, cel mai usor se invata din greseli – fie ca sunt ale noastre, fie ca sunt ale altora. 🙂

      • ... spune:

        foarte de acord cu tine. singurul lucru pe care vroiam sa il adaug e ca fiecare trebuie sa se maturizeze in felul sau, in ritmul propriu. nimeni nu poate (si nu are dreptul) sa ne zica cat si cand sa ne maturizam. iar ceea ce incercam sa spun prin comentariul precedent era ca viata e mai simpla si mai frumoasa daca stii cum sa o privesti. noi romanii avem prostul bocei sa ne consumam pentru orice, sa ne stresam si sa fim nervosi mereu. copiii nu sunt asa iar atata timp cat vor ramane copii in suflet vor fi sereni si zambitori ceea ce e esential pentru a atinge fericirea macar cu varful degetului.
        si nu, nu sunt imatura, ba de prea multe ori mai matura decat ar trebui sa fiu. iar cand am realizat ca a fi mereu matur si serios nu imi face bine am decis sa ii dau o a doua sansa copilului din mine care m-a facut sa vad lumea din jur in o cu totul alta maniera, m-a facut fericita 🙂
        ps: scuze ca am scris kilometri, sunt o maaare vorbareata 😀

      • Nevermore spune:

        Simi, te-as contrazice intr-o oarecare masura, cei pe care ii primim in cercul nostru intim pot si chiar au dreptul sa ne spuna si lucruri pe care nu vrem sa le auzim, dar nu au dreptul sa ne oblige sa le urmam parerea. In definitiv, un prieten nu are aceasta calitate pentru a ne feri de greseli, ci pentru a ne ajuta sa trecem peste ele. Uneori sunt inclinat sa nu cred in frumusetea vietii, ci in hotararea si posibilitatea omului de a si-o face frumoasa – frumoasa, normal, in functie de propriile conceptii si standarde. Romanului, intr-un fel, ii dau dreptate sa fie stresat, nervos, nemultumit… sa fie roman, intr-un cuvant :)), pentru ca, daca acceptam ideea conform careia copilaria ar fi varsta lipsita de griji majore, ar insemna sa acceptam ca poporul asta nu are copilarie. Desi, pe de alta parte, unele lucruri pot deveni suportabile atata timp cat privim jumatatea plina a paharului. La fel de adevarat este, insa, ca am uitat adevarata valoare a unui zambet – si ma refer la valoare pe care o are pentru noi insine, nu pentru persoana careia ii este adresat. in final, mai cred ca acel copil pe care este obligatoriu sa il pastram in noi nu este neaparat sa fie scos mereu la lumina, nici sa se manifeste fata de oricine, trebuie doar sa existe, pentru ca, de multe ori, este singurul motiv de a merge mai departe. Nu, scuzele nu sunt deloc necesare! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s