Ninsoare altfel (Răzvan Nicula)

Am să te ning cu puf de păpădie,
Cu jar aprins, fierbinte, în privire,
Cu vis şi cu speranţa a ce va fi să fie,
Cu promisiuni zadarnice de nemurire,

Cu frunze verzi scornite de copaci,
Cu cer albastru, nepătat de nori,
Cu mângâieri, atunci când te dezbraci,
Şi cu sărut incandescent în zori.

Am să te ning cu ale florilor petale,
Cu adieri de vânt suflate peste piele,
Ţi-oi ninge-n ochi vii aurore boreale
Şi mi te-aş cerne, lună între stele,

În lumi de adevăr deşi nu sunt reale,
În gânduri care plâng să te cuprindă,
În iadurile poftelor carnale
Şi-n nebunii ce tind să se extindă.

Am să te ning cu primăveri nebune,
Cu veri toride curgând adânc în vene,
Cu zâmbet prins în ochii de cărbune,
Chemându-te în lumi nepământene;

Cu mine însumi trupul ţi l-aş ninge
Acoperindu-te cu buzele pe umeri –
Aşa ţi-aş fi mereu ninsoarea care-nvinge
Ani-clipe care trec fără să-i numeri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s