Scurtă poveste fără vreo urmă de morală (IV)

          Încercând să mă binedispun mi-am amintit de un lucru pe care mi l-a spus o femeie nemulţumită de conduita mea: “O să ajungi un bătrân alb, cu câteva fire rare de păr în cap, pe care nu o să îl iubească nimeni, şi o să mori singur”! I-am râs în nas, când mi-a spus-o, dar fără vreo urmă de ironie, fără răutate, mai degrabă cu poftă. Hohotele de râs mi s-au prăvălit înafara fiinţei spărgând tăcerea sub care spera să mă îngroape, anulând impresia oricărei spaime despre care ea credea că m-ar fi putut cuprinde. După ce nu a mai fost în faţa mea, având în vedere modul în care a plecat, m-am gândit că până şi o insultă ar fi jignit-o mai puţin. Aşa sunt oamenii, preferă de multe ori cuvântul şi nu fapta, şi mulţi iartă mai degrabă o insultă decât o atitudine sfidător-jignitoare.

           Adevărul este că terenul genetic îmi este bun, sunt şanse minime să mă pricopsesc cu vreo calviţie. În plus, atâta timp cât vor exista încă femei invidioase pe părul meu, îmi permit să stau liniştit şi să râd cu poftă de cei care îi prevăd un viitor sumbru. Am râs, spuneam, de acea femeie, cu acea pornire pe care o declanşează orice glumă bună, orice comic de bună calitate, şi nu m-am considerat niciodată vinovat de vreo intenţie ofensatoare. La fel de adevărat este, însă, şi faptul că atunci când păşim, mai devreme sau mai târziu, chiar fără voie, în drumul nostru vom strivi şi câteva furnici, lucru pentru care nu trebuie să avem remuşcări. Acesta este cursul vieţii, al mersului înainte, mereu va exista câte o formă de viaţă zdrobită sub o talpă, şi dacă ne-am face griji pentru asemenea lucruri mărunte ar trebui să stăm mereu zâvorâţi într-un spaţiu minim, pentru a nu îi pune în pericol pe alţii. Cât despre remuşcări, ele îşi au rolul lor, dar trebuie controlate, încuiate undeva în străfunduri şi lăsate să respire doar atunci când posesorul lor consideră de cuviinţă.  Eu nu am prea avut ocazia să le las să mă bântuie, deşi a fost vreme în care eram curios cum le-aş resimţi…

          Uneori îmi spun, privindu-mă în oglindă, că Dumnezeu s-a întrecut pe sine însuşi atunci când m-a creat. Poate pentru că sunt înzestrat cu frumuseţe mi se iartă multe şi mi se suportă şi mai multe. Sunt de multe ori lăudat, ba pentru ochi, ba pentru buze, ba pentru zâmbet, ba pentru armonia corpului. De aceea am rămas surprins într-o dimineaţă când, sorbindu-mi cafeaua, femeia lângă care mă trezisem mi-a spus: “te îndrăgesc pentru ceea ce eşti, pentru fizic, pentru intelect, pentru suflet. Te îndrăgesc, cu bunele şi cu relele tale”. Am mai spus-o, şi o voi susţine mereu – fiecare trebuie să îşi cunoască locul, prostia trebuie să se plătească, iar cocoşatul nu trebuie lăsat să îşi închipuie că prin aplicarea legilor compensaţiei i se poate ierta hidoşenia. Ridicându-mă de lângă ea i-am aruncat în faţă ceea ce nu înţelesese până atunci. Există un moment pentru toate. Rolul ei în viaţa mea era simplu – să mă placă pentru chip şi pentru trup. Şi să le laude, fără să îmi amintească nici măcar o clipă de altceva. Încă este momentul laudelor pentru frumuseţe, abia mai târziu, când în cruzimea lor timpul şi, poate, viciul mă vor deposeda de ea, atunci va fi cazul să fiu îndrăgit pentru intelect şi pentru suflet. Deşi, îmi închipui, în acel moment voi rămâne în cumpănă dacă nu cumva, în pofida avidităţii mele de a primi laude, nu va trebui să mă lipsesc de multe dintre ele. Aşa îmi închipui, că un suflet corupt de viciu nu poate să fie îndrăgit decât de cele care îi seamănă, şi să fie respins cu teamă de celelalte. Iar eu, dacă m-am temut vreodată de ceva în afară de clipa în care mi-aş pierde frumuseţea, m-am temut de întunericul sufletelor corupte. M-a privit enervată şi acea femeie, încercând să îmi arunce pe umeri povara ruşinii: “Frumuseţea trece, nu este importantă. Importantă este comuniunea dintre suflete, modul în care rezonează, felul în care se îmbogăţesc prin experienţe, fiecare separat dar şi împreună. Refuz să cred că îţi închipui că eşti aici doar pentru chipul tău”. I-am râs în faţă, m-am îmbrăcat şi am plecat, refuzând să o mai întâlnesc vreodată. Mi s-a părut exact genul de profesor stupid care, după ce a învăţat un copil tabla înmulţirii, are direct pretenţia ca elevul să rezolve ecuaţii de gradul doi. Aprecierea sufletului este inventată de cei care nu au avut parte de frumuseţe. Aprecierea intelectului a fost inventată de cei care nu au mai avut suflet pentru care să fie apreciaţi. Aprecierea frumuseţii, în schimb, este cea mai spontană, cea mai impulsivă, cea mai sinceră dintre toate, pentru că aceasta, deşi supusă subiectivităţii fiecăruia, nu poate să fie contestată sub povara postulatului. Mai ales în condiţiile în care este lăudată nu de propriu-i stăpân, ci de alţii, din jur, de oameni dispuşi să fie răniţi şi chiar călcaţi în picioare pentru a se putea bucura de ea. Mai mult de atât, sufletul şi intelectul nu au dreptul la cruzime, copilăria şi frumuseţea da. De aceea i-am aruncat cuiva în faţă cuvinte pe care fără îndoială le merita şi de care nu am vrut să o cruţ. “Nu te mai împăuna atâta că eşti frumos, pe mine nu m-a dat pe spate când te-am văzut prima oară”, mi-a zis. “Nu, i-am răspuns, te-a aşezat pe coate şi pe genunchi cu bazinul ridicat înspre mine, abia apoi te-a dat şi pe spate”. I-am văzut lacrimile lucind în ochi, răsfrângându-mi zâmbetul muşcător. Da, pe lângă privirea aceea absentă, neîntoarsă nici în interior, nici îndreptată spre exterior, mi-am studiat şi zâmbetul acesta care doare, care mutilează, care muşcă ucigător. Pentru că este o vreme pentru fiecare lucru în parte, şi pentru acţiune, şi pentru inacţiune, şi pentru luptă, şi pentru tăcere, şi pentru frumuseţe, şi pentru sufletisme. Iar cei care nu reuşesc să înţeleagă acest lucru trebuie să plătească pentru incapacităţile lor.

//

2 comentarii la “Scurtă poveste fără vreo urmă de morală (IV)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s