Scurtă poveste fără vreo urmă de morală (V)

          În orice structură piramidală de natură socială nu există diferenţe în privinţa alcătuirii, fie că aceasta este de natură umană sau animală. Diferenţa dintre societatea umană şi societatea animală este scopul. Bineînţeles, scopul primordial al oricărui organism viu este supravieţuirea, şi nu se poate spune că există vreo deosebire între o haită de lupi şi organizarea umană. Diferit este modul prin care se realizează supravieţuirea. Masculul alfa, ca lider al haitei, urmăreşte, prin comportamentul său, binele întregii structuri construite în jurul său, nicidecum binele propriu. În cazul omenirii lucrurile se schimbă radical, liderul acesteia căutând să acapareze cât mai multă putere, indiferent că aceasta este cuantificabilă în potenţă materială sau nu, în scopuri pur personale. Mi-am amintit, privind succesiunea copacilor de pe marginea drumului, de o activistă politică de care vârtejurile vieţii – în general, sau al vieţii mele, în particular – mă despărţise, de asemenea, fără multe lacrimi şi cu şi mai puţine cuvinte. Mereu încerca să îmi amintească faptul că puterea poporului este mai mare decât aceea a oamenilor care au puterea. “Nimic mai fals”, îi spuneam, pentru că teoria nu se reflectă ideal în practică şi, mai mult, practica ajunge chiar să contrazică teoria, dovedindu-i punctele slabe din raţionament. Asta pentru că viaţa nu este un exerciţiu de matematică a cărui rezolvare perfectă este garantată de cunoaşterea teoriei. Iar umanitatea, studiind comportamentul animalelor, înţelegându-l, observându-i nu numai lacunele dar şi punctele forte, adică înţelegând teoria, refuză cu obstinaţie să o pună în practică într-o variantă îmbunătăţită, perfectă.

         Spre deosebire de lupi, înainte ca aceasta să se transforme în viciu, oamenii acumulează putere nu de foame, ci de teamă. Teama, poate cel mai vechi şi mai cuprinzător dintre sentimente, este cea care împinge individul să recurgă la gesturi egoiste pentru a îşi asigura supravieţuirea. Bineînţeles, una este să supravieţuieşti cu o coajă de pâine, aşa cum se întâmplă, nu de puţine ori, în cazul maselor, alta este să supravieţuieşti cu caviar şi cu şampanie. Ceea ce apropie ambele categorii sociale, masa şi elita, este instinctul. Instinctul oricărei forme de viaţă care îşi doreşte cu disperare, şi în mod iraţional, gura de aer, oxigenul care îi permite să îşi continue viaţa.

        La fel de adevărat, însă, este faptul că instinctul şi modul în care se manifestă pot să transforme omul în cu totul altceva – într-o nouă formă de viaţă demnă de dispreţuit, banală în esenţă şi redusă la un singur rol în lumea în care există – contrapondere. Să folosim cuvinte mari şi pe alocuri amuzante: dihotomia dintre bine şi rău (mereu îmi vine să râd când aud expresia!) nu este o invenţie nici religioasă, nici filosofică, nici literară. De fapt nu este niciun fel de invenţie, este o realitate pură care ţine lumea în balans, nelăsând-o să se prăbuşească în adâncurile platitudinii. Adevărul este că numai omul care trăieşte, pentru o vreme, fericirea, poate spune şi ce înseamnă nefericirea; tristeţea nu ar exista fără veselie, la fel cum sunetul nu ar putea fi deosebit de tăcere dacă nu am avea noţiunea ei; binele este oglinda fermecată în care răul îşi reflectă, îşi filtrează şi îşi purifică imaginea, şi invers, răul fiind geamănul monstruos al binelui – fraţi siamezi care ori există doar împreună, ori nu mai există deloc.

          Se spune că omul este, prin excelenţă, fiinţă raţională. Ca orice fiinţă raţională, a fost înzestrat cu subiectivitate. Subiectivitatea nu dă numai posibilitatea, ci însuşi dreptul de a alege ce ne este pe plac şi ce nu, pe cine ne este pe plac şi pe cine nu. Subiectivitatea ne permite să ne alegem ţeluri, obiceiuri, scopuri, dorinţe. Într-un fel sau altul, ea ne face ceea ce suntem, chiar mai mult decât ne face să credem că suntem într-un anumit fel. Pentru că suntem fiinţe caracterizate de devenire, fiinţe devenite. Devenirile ne sunt conduse de alegeri personale şi subiective, şi de structura psihică şi sufletească pe care într-un fel sau altul ajungem să o posedăm – deşi, la fel de bine spus ar fi “structura psihică şi sufletească, aceea care, într-un fel sau altul, ajunge să ne posede”. Pentru că nu de puţine ori, privind mereu spre creste, râvnind să le urcăm cu paşi hotărâţi, ne rostogolim la baza muntelui pentru a rămâne acolo, întinşi, zdrobiţi, fără dorinţă şi curaj de a mai urca vreodată.

          Mi-am amintit, aproape tresărind, de cineva care s-a apropiat de mine într-un moment în care mă pierdusem. Mă pierdusem de mine şi de ceea ce ştiam că am în viaţă, precum şi de sensul şi de valoarea ei. Nu după puţină vreme după ce îmi oferise umărul să îmi sprijin capul, mi-a cerut o favoare. O favoare pe care, bineînţeles, nu aveam de gând să o acord niciodată decât dacă ar fi venit din proprie iniţiativă. Îmi amintesc suferinţa invocată, supărările, crizele de personalitate care mă înfierau, numindu-mă nerecunoscător, nesimţitor, ticălos. De parcă lucrurile care mi se aruncau în faţă aveau vreo valoare pentru mine, sau m-ar fi făcut, cumva, să îmi schimb opinia. Prostii! Oamenii sunt proşti în marea lor majoritate – nu o spun eu, o spun studiile, statisticile. Şi prostia, aşa cum am mai spus, trebuie să se plătească. Eu nu sunt omul întoarcerii favorurilor, îmi place prea mult independenţa, atât cea fizică, dar şi cea sentimentală şi raţională. Vreau să fac ceea ce fac pentru că vreau, nu pentru că trebuie, nu pentru că se cere. De aceea mi-am întors spatele în clipa următoare celei în care ultimul cuvânt şi-a închis ecoul sub porţile tăcerii.

//

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s