De duminică

          Am cunoscut cândva un preot nu numai inteligent, dar şi cinstit. Mi-a spus că iadul şi raiul nu există, ele sunt doar proiecţii ale vieţii pe care înţelege să şi-o facă fiecare. Poate de aceea încă am puterea să râd copilăreşte şi să îmi las bucuriile să îmi licărească în ochi; pentru că încă mă pot trezi în raze de soare răspândite pe ceruri senine în locuri care îmi aparţin în totalitate, aşa cum le aparţin eu lor – trup şi suflet, fără vreo distincţie religioasă conform căreia sufletul mi se va ferici pierzându-se printre nori. Într-un fel înţeleg de ce, până să le devin demon, au existat persoane care m-au numit „Îngere”. Pentru că uneori, în anumite locuri, până şi duminicile au un farmec aparte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s