Defulări

          Mi se întâmplă, cum li se întâmplă şi altora, să devin uneori un amalgam de sentimente; mă simt ca un recipient care se umple fără încetare până când, de la un punct, fie că vrea fie că nu, fie că trebuie fie că, dimpotrivă, nu trebuie, începe să reverse ceea ce îl umple. De multe ori mi-am spus că sentimentul cel mai potrivit să mă carcterizeze este ura. Poate pentru că ura şi îndârjirea care o însoţeşte este cea mai puternică motivaţie de care poate beneficia cineva. Negam puterea sentimentului opus, puterea iubirii, o făceam chiar cu teamă, imaginându-mă, de multe ori, slăbit, lipsit de vlagă, devenit masă amorfă visătoare capabilă doar să fantasmeze, nu să şi acţioneze.

        Undeva în adâncurile noastre, în întunericul în care încercăm să ne ascundem sufletul, avem datoria să ne înfruntăm mereu pe noi înşine; pe noi, cu toate temerile şi cu toate dorinţele noastre, cu toate înfrângerile şi cu toate victoriile, cu toate speranţele şi cu toate visele frânte din materia cărora am ajuns să ne compunem, ca proprii dumnezei, personalitatea. S-ar putea să conştientizăm cu surpriză că unele implozii de suflet se trăiesc în mod diferit.

        De multe ori îmi drenez sufletul cu acorduri pline de putere, chiar cu riscul de a răni urechile sensibile. Fiecare dintre noi are dreptul de a îşi alunga demonii în modurile pe care le consideră potrivite…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s