Încă nu ştiu dacă o femeie poate să fie trăită ca libertate, pentru că la fel ca orice alt Paradis, fiecare femeie are restricţiile şi şerpii ei. Şi nici gardurile nici şerpii nu sunt apanaje ale libertăţii. Libertatea are diverse moduri de manifestare, fie că sunt logice, fie că sunt instinctuale. Deşi, mai degrabă instinctul este o libertate pură, şi dacă cineva ar admite că femeia trezeşte instinctul, automat ea poate să fie privită ca eliberare. Deşi, eliberarea atrage după sine, în mod teoretic, libertatea. Libertatea de a îi şopti orice, de a mărturisi orice, de a îi oferi orice. De multe ori libertatea cuvântului nu are nicio valoare, asemenea cuvântului în libertate. Libertatea sinelui, în schimb, este cea care va conta întotdeauna, şi va lumina mereu, sfâşiind şi beznele fricii şi beznele lipsei raţiunii. Abia atunci, probabil, femeia poate fi trăită ca libertate în cel mai antagonic mod, dar totodată natural – salvare şi chin, credinţă şi ispită, puritate şi depravare.
//
Nevermore 