Oameni

          Aş îndrăzni să spun că singurătatea este caracteristică inadaptaţilor. Mereu ne retragem dintr-un loc, sau de lângă o persoană, atunci când este ceva care nu ni se potriveşte. Mi se mai întâmplă, din când în când, să mă înrobească câte o femeie. Să mă decoreze cu lanţuri la mâini şi la picioare până când, în cele din urmă, unul dintre noi, incapabil să îşi mai poarte măştile, îşi arată chipul schimonosit. Aşa sunt toţi oamenii – de fapt, aşa suntem toţi, şi mai devreme sau mai târziu ne arătăm adevăratul chip schimonosit de durere, de decădere sau de viciu.

         Mi se mai întâmplă, spuneam, din când în când, să mă înrobească vreo femeie. Să îmi curme libertatea spiritului şi să îmi elibereze gândul. Gândul… Adevărul este că omul este o sumă de gânduri, la fel cum despre un popor se poate spune că este o sumă de oameni. Pe cale de raţionament logic, un popor este o sumă de gânduri, indiferent de care sunt ele. Deşi, aplicând reducţionismul, fiecare dintre noi se gândeşte mai întâi la sine însuşi, şi ca atare, suma gândurilor sale nu poate să reprezinte în mod real un popor. Şi totuşi, se întâmplă ca un popor să cucerească pe altul, un om pe un altul, aşa cum un gând poate să cucerească şi să ia locul altuia. Iar singurătatea să devină, pentru o vreme, nu indezirabilă, ci de-a dreptul apăsătoare, până când adevărul iese la iveală. Aşa face adevărul, se arată atunci când măştile se coboară, iar realitatea iese contondentă la suprafaţă, tăioasă şi ucigătoare.

        Doar în acea clipă poate să apară decizia. Decizia – apanajul liberului arbitru cu care sunt înzestraţi şi oameni şi popoare – mai puţin gândurile, şi, mult mai puţin, adică tinzând spre zero, speranţa. Acea speranţă a înlănţuitului care îşi visează libertatea deşi, dacă ar fi pus în faţa faptului împlinit, ar ajunge să simtă că nu este capabil nici să o trăiască nici să o folosească. Poate că oamenii sunt învăţaţi doar să ceară, să caute să primească… iar când primesc, să nu aibă curajul să se folosească de ceea ce şi-au dorit atât. Poate asta este soarta speranţei, să moară; poate asta este speranţa libertăţii, să nu fie folosită; poate asta este soarta oamenilor, să îi oprime pe alţii. Cât despre soarta popoarelor, o spune istoria,  nu este alta decât să subjuge sau să fie subjugate. După o vreme petrecută după gratii, mai mult sau mai puţin imaginare, niciunul dintre oameni nu mai este capabil să îşi folosească libertatea, doar să o dorească, eventual să o ceară ca pentru un lucru inutil. Ne obişnuim, de multe ori, să aparţinem, să fim sclavi – ai altora sau ai noştri personali. Sclavi ai dorinţelor, ai simţirilor, ai laşităţii. În definitv, statutul său ţine de fiecare om în parte şi de modul în care înţelege să se supună – pentru că, orice ar spune alţii, libertate există şi în sclavie, aşa cum în sclavie poate să existe o libertate. “Ecce homo”! mi-am spus cândva, privindu-mă în oglindă. Şi am ajuns la concluzia că nu am urât niciodată sclavia, i-am urât însă, mereu, nedreptăţile.

9 comentarii la “Oameni

  1. Camelia spune:

    Ceva căruia îi devii rob de bunăvoie şi nesilit de nimeni, când cineva te ia în stăpânire cu dragostea.
    Glumeam, aşaşiaşa.

  2. Camelia spune:

    „cevaul” meu, cel cu care îmi începusem fraza, însemna întâmplarea în care….şi ce mai urma în cuvinte; nicio legătură cu înţelesul pe care i l-ai dat tu, dar pe care l-ai potrivit.

    Să ai o toamnă cu fluturi albaştri!

    • Nevermore spune:

      Camelia, pana si viata este un joc de puzzle in care se potrivesc sau nu se potrivesc intamplari si oameni, cu atat mai mult spusele si sensurile lor. Multumesc de urare. Toamna ruginie!

      • Camelia spune:

        Ruginie să fie a ta, Răzvan, eu o vreau aurie. Glumesc.
        Şi zâmbesc, pentru că mă amuză potrivirile tale, mai înghesuite, mai cercuri cu colţuri tăiate, mai ciobite în înţelesuri, dar una peste alta, după definţiile corespunzătoare ale fiecăruia. Potrivite sau nu.
        Pot să zâmbesc, da?

      • Nevermore spune:

        Camelia, zambetul este cea mai putin costisitoare metoda de infrumusetare pe care o avem cu totii la dispozitie. La cat mai multe zambete!🙂

  3. liviud89 spune:

    Am trecut si eu pe aici si ti-am citit blogul. E ok, imi place.
    Te astept cu impresii si comentarii pe blogul meu, ca asa-i frumos: oaspetilor sa le intorci viizita.
    Toate cele bune!
    http://liviuvoica.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s