Gând nocturn

          Aş vrea să mă îndrăgostesc – aşa îmi spuneam cândva, şi aşteptam. Nu ştiu de ce aşteptam, poate pentru că am învăţat să aştept. Am învăţat să îmi exersez răbdarea şi să îmi înfrâng nerăbdarea, chiar dacă rezultatul poate să pară inutil. Pentru ce să rămâi static în aşteptare şi să te transformi în stâncă? Determinarea şi hotărârea întăresc întotdeauna o voinţă şi o pot face de neclintit, ca un munte, chiar dacă totul nu se dovedeşte a fi decât pierdere de vreme. “Răbdarea este, îmi spuneam într-o vreme, pentru cei bătrâni sau pentru cei îmbătrâniţi”. Nu îmi pasă dacă greşeam sau nu, dar ştiu că tinereţii, dorinţei şi speranţei le este caracteristică nerăbdarea, nu răbdarea. Răbdarea este o investiţie pe termen lung într-o cauză care se poate dovedi mincinoasă. “Voi fi fericit, trebuie să am răbdare”, sunt sigur că aşa îşi spune fiecare om în sinea lui. Sunt mulţi, foarte mulţi care, scrutând orizonturile, uită să privească la floarea pe care din neatenţie o calcă în picioare. Aşa este şi răbdarea, o călcare în picioare a acţiunii concrete, o umilire provizorie a voinţei. Nimeni nu îşi spune “eu vreau acum”! şi obţine, toţi spunem “vreau, mai trebuie puţină răbdare”.

         Nu am fost niciodată răbdător, poate pentru că niciodată nu am fost bătrân. Dar m-am simţit bătrân, până când am învăţat că, indiferent de experienţa pe care consideră că o are, fiecare om se poate înşela. Fie că acţionează într-un mod greşit, fie că are o atitudine necorespunzătoare, fie că gândeşte într-un mod eronat, omul nu mai poate decât să corecteze, să îndrepte. Greşeala există şi nu poate fi ştearsă, dar poate fi asumată şi îndreptată în măsura în care este posibil. Fără răbdare, cu impulsivitate şi cu ură; cu ură, pentru că orice este greşit ne coboară din sferele la care tindem şi ne reduce substanţial la stadiul uman pe care credeam că l-am depăşit.

          “Eu nu greşesc niciodată”, îmi spuneam de multe ori, într-o siguranţă nebunească pe care mi-am însuşit-o. Nu ştiu dacă am deprins-o în timp sau, în nerăbdarea de a îmi dovedi mie că nu mă înşel, am adoptat-o ca postulat fără o verificare prealabilă. Asta nu mai ştiu. Ştiu doar că nu de puţine ori, chiar dacă undeva în ceea ce mă priveşte s-ar fi strecurat vreo greşeală, mereu cădeam în picioare – caz în care greşeala nu mai era greşeală ci, pur şi simplu, o simplă întâmplare neanticipată, dar rezolvată fără probleme.

          Aşa îmi spunea ea, Cineva, că importante sunt întotdeauna picioarele. Important este să te ţină ele şi să te poarte acolo unde te duce drumul. Nu drumul gândului, drumul către ceea ce alegi să fii, către ceea ce alegi să devii, către ceea ce vrei să faci. Dar eu, în lenea mea proverbială, îmi neglijasem picioarele. Stăteam întins, nemişcat, nici buzele nu mi se mai mişcau uneori, şi îmi spuneam: “Aş vrea să mă îndrăgostesc”. A fost prima mea greşeală, prima eroare de raţionament, pentru că nu îndrăgostirea este importantă, nu combustia capabilă să se stingă la primele picături stoarse de un nor, ci iubirea. Mi-am amintit într-o noapte în care şoptindu-mi dorinţa de îndrăgostire i-am aflat doar gustul de cenuşă. Pe când gustul iubirii… l-am cunoscut, este cu totul altul, chiar dacă în urma lui gura rămâne pustie de cuvinte şi ochii arşi de arşiţe ude. Ea m-a învăţat, într-un final, că iubirea este mai importantă decât altceva, tot spunându-mi că mă iubeşte, atingându-mă cu mâna slabă, încălzindu-mă cu privirea azurie, veghind asupra mea mai puternic decât ar fi capabil să o facă oricare dintre dumnezei. “Mă iubeşti”? “Te iubesc”, îmi spunea, şi, într-un final, vorbele ei şi-au găsit ecoul în mine: “Mă iubesc! Mă iubesc”! Abia atunci când omul se iubeşte şi se apreciază pe sine este posibil să apară cineva care să facă acelaşi lucru – să îl iubească şi să îl aprecieze.

         Atunci m-a cuprins dorul. Nu îmi mai doream să mă îndrăgostesc, îmi doream să îmi manifest iubirea de mine. Să manifest şi să revărs asupra ei iubirea de mine – produsul ei, al sufletului singurei femei care nu m-a trădat în niciun fel niciodată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s