Muzicalităţi

          Mi se mai întâmplă, rar, este adevărat, să fiu întrebat ce fel de muzică ascult. Unul dintre răspunsuri este, invariabil, “muzică”. Nu impresii, nu fiţe, nu prostii. Muzică, aceea care se simte pornită din suflet, căreia însuşi sufletul îi dă valoare. Nu vreau să mi se vorbească de subiectivitate, nu vreau să mi se dea dovezi de toleranţă şi de cultură prin invocarea lui “de gustibus”. Asemenea scuze sunt ale inepţilor, ale acelora care nesiguri pe simţirea şi pe scara lor de valori sunt capabili să admită vreo valoare a oricărei porcării pe care alţii, tâmpiţi sau răuvoitori, o încadrează într-una din categoriile artei.

          La fel de bine se poate spune că prostia este o artă, precum este şi incultura şi simţirea. Artele sunt mereu supuse subiectivităţii, deşi, dacă trebuie neapărat să fim sinceri cu noi înşine, este imposibil să nu acceptăm că valoarea adevărată a artei este dată de un numitor comun. Arta întotdeauna atinge sufletul, îl marchează, îi poate provoca strângeri, zbateri, tremururi. Ceea ce îngreţoşează, ceea ce tâmpeşte, nu este artă, asta îmi spun mereu, la fel cum îmi spun că mulţi oameni nu au suflet, doar pretind în mod mincinos că îl au.

         Subiectivism: arta are întotdeauna muzicalitatea ei. Fie că este vorba de muzică, de pictură, de îmbinări de fraze sau de sculptură, arta se identifică prin armonie. Armonia ei în sine, armonia în care se împleteşte cu sufletul pe care îl atinge, armonia cu care mângâie simţurile. Arta este ca armonia unui trup pe care l-aş strânge în braţe, flămând-venerator, căutând să îi descopăr rotunjimea ca formă perfectă. De ce simbolul perfecţiunii este cercul, nu aş putea să spun. Poate pentru că nu are asperităţi? Pentru că nu are colţuri? Poate pentru că aşa este şi sufletul? Sufletul acela în mijlocul căruia adorm în fiecare noapte, ascultându-i muzicalitatea şoaptei. Noi avem multe feluri de muzică, muzicalităţi care stau ascunse în noi până când sunt declanşate de tremurul primului acord al iubirii. Nu, nu ştiu dacă iubirea este o artă, dar de multe ori îmi spun că a iubi este.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s