……

          Deşi nu mai am idee despre ce să scriu, aş scrie despre orice. Ciudăţenie: scrisul nu este o stare raţională, ci una sufletească. “Despre ce scrii”? m-a întrebat cineva. Nu am ştiut să răspund. Eu nu vreau să scriu despre ceva, vreau să scriu ceva. Poate de aceea mi-am refuzat “literatura la kilogram”. De mult, pe când îmi începusem cartea care stă să apară cândva, am fost întrebat: “Ce scrii acum”? “O porcărie” – am răspuns, şi nu minţeam deloc, nici nu mă minimalizam nici nu căutam să mă valorizez printr-un nihilism devastator proiectat asupra propriei persoane. Aşa sunt eu, mândru de mine, şi prin prisma acesteo mândri nu voi ajunge să mă dezic de actele mele, fie ele creatoare, fie sociale, fie sufleteşti. Sunt gata să îmi asum şi prostiile nu numai realizările, dar încerc să mă limitez, să nu mă pierd în prea multe eventuale eşecuri, deşi se spune că oamenii mari cu adevărat ştiu să îşi transforme înfrângerile în biruinţe. Poate de aceea m-am străduit ca porcăria pe care începusem să o scriu să devină un motiv de mândrie. Nu îndrăznesc să mă simt om mare, sunt prea imatur, iubesc prea mult copilul din mine, dar asta nu înseamnă că sunt inconstant. Mai degrabă sunt incoerent, pentru că am înţeles că scrisul adevărat nu are nevoie de raţiune ci de suflet. Ideile pornesc întotdeauna din suflet, raţiunea doar le şlefuieşte şi le trece în dimensiunea idealului.

          Un ochi invizibil se uită la mine, lipseşte doar gura cu care să mă contrazică. Şi totuşi, aşa este pentru că iubirea, spre exemplu, se naşte în suflet şi se manifestă înainte de a fi conştientizată. Aş spune că este uşor să ajungi să iubeşti, este mai greu să continui să o faci. Unele şlefuiri ale iubirii, continuările ei, pot să devină derizorii, tocmai pentru că prin şlefuire esenţa se pierde în întregime.

          Mi-e sete. Mi-e sete de idealul şlefuit, de arta trăită, de iubirea învăluitoare pe care o pot scrie chiar şi cu ochii închişi pe pielea care aşteaptă să mi se înfioare sub atingere. Dar sub apăsarea incoerenţei ideilor, sub amestecul lor, sub goana lor înnebunitoare, nu mai ştiu ce să răspund dacă sunt întrebat de ce anume sunt mai mândru. Îndrăznesc să cred, totuşi, că sunt cel mai mândru de cuvântul meu. Cuvântul cu care adorm seara pe buze şi cu care mă trezesc dimineaţa, plecând ca respiraţie către idealul pe care vreau să îl ating. Şi când mă gândesc că au fost atâţia care m-au avertizat că idealul este imposibil de atins! Eu cred că le-a lipsit curajul de a întinde mâna…

18 comentarii la “……

  1. rene2686 spune:

    ….imi place cum gandesti..:)

  2. Camelia spune:

    Never ever, Nevermore; e tânăr de tot. More than ever, every day.
    Şi ce bine zice despre unele, altele.

  3. Camelia spune:

    Ce bine că eşti mândru dar nu vanitos, candid ca un copil dar nu naiv, ce bine că nu eşti atât de acaparat de propria persoană; sau eşti? Ce bine că nu oboseşti căutând cuvintele potrivite
    Cât despre scris, el este un semn de viaţă.

    Cuvântul să-ţi fie o perpetuă năzuinţă, iar ăi de ţi-au zis chestia cu neputinţa atingerii idealului l-au uitat pe străzile adormite din ei.
    Înţelegi ceea ce vreau să spun, domnule scriitor, nu?

    • Nevermore spune:

      Camelia, cred ca fiecare om are un anumit mod de a fi, dar manifestarile sale tin de anumite circumstante si situatii. Poate de aceea se intampla sa ni se spuna, din cand in cand, „te-ai schimbat, nu mai esti acelasi/aceeasi”. Important este, in definitiv, ca in fata oglinzii sa putem spune fara rusine „eu sunt eu”.
      Scrisul este prin sine insusi viata, este ideal si totusi nebunie. Si poate sa fie chin, compensat insa de sentimentul care se naste atunci cand din om care scrie, cel care o face devine scriitor, nu in fata sa, ci in constiinta altora. Multumesc!🙂

      • Camelia spune:

        Şi mai cu seamă să ne-o spunem între oglinzi.
        Despre altă parte a ceea ce ţi-am scris, ţi-am spus cândva, ceva, dacă îţi mai aminteşti, iar dacă nu şi ai uitat nu’i tragic, ci doar inevitabil. Glumesc, aşaşiaşa.
        Despre scris putem vorbi la nesfârşit, despre altele nu. Să nu faci din cuvinte caznă. Altora.
        Iar, glumeam. Pentru că ştii că fiecare citeşte cum poate, cum ştie şi cum vrea.
        Să domini cuvintele, să nu fii sufocat de ele!

        Şi-acum sfârşim umbletul pe-aici, dar nu zâmbi, nu am de gând să aşez distanţe, mă voi mai întoarce.

      • Nevermore spune:

        Camelia, imi amintesc distinctia dintre om care scrie si scriitor. De aici si multumirea, pentru ca un cuvant nu valoreaza mare lucru daca nu ajunge la oameni si poate prin caracterizarea celui care scrie (in sensul incadrarii intr-una din cele doua categorii) i se defineste si puterea. Zambetul exista, cu atat mai mult cu cat vor exista mereu cuvinte. Sper ca reintoarcerile sa nu fie dezamagite.🙂

  4. Camelia spune:

    Nici pomeneală, Răzvan. Nu ştii că noi suntem autorii propriei dezamăgiri, când înşelăm aşteptările până în marginile lor?
    Aşadar, cât mai mult şi mai intens păstrată psihea. Ştii tu, cea care ţi se trage de la focul lăuntric.

    Mai voiam să îţi scriu ceva, dar am abandonat gândul. Ceva despre putere. Dacă aş fi făcut-o însă, n-am fi terminat prea curând, că te ştiu. Şi mă ştiu.
    Zâmbesc. Pot?

    • Nevermore spune:

      Camelia, eu cred ca in privinta dezamagirilor ne facem vinovati fata de noi atunci cand ne impunem limite si standarde inadecvate – vinovatia constand in necunoasterea de noi in raport cu anumiti factori externi. In rest, insa, in cea mai mare parte, asteptarile sunt inselate de altii, chiar daca tot ei, prin actiunea lor, ridica un anume standard. Zambetul – metoda de infrumusetare – trebuie sa aiba putinta de a porni din interior, indiferent de ceea ce il provoaca. Toti trebuie sa ne pastram capacitatea de a zambi.🙂

  5. rene2686 spune:

    S-ar putea să ai dreptate….:)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s