De duminică

          Uneori am impresia că pe cât urăsc eu duminicile, pe atât de mult mă urăsc ele pe mine. Dar în ciuda lor şi în ciuda tuturor piezelor rele, în ciuda tuturor atitudinilor slugarnice, în ciuda tuturor dezgusturilor care mă îneacă atunci când văd îndoctrinarea şi damful de prostie răspândindu-se în alţii sub formă de miros de tămâie aprinsă, mi-am scris în suflet pactul care nu îmi lasă sufletul să piară. Uneori mi se pare că cerurile nu îmi mai sunt goale şi dumnezeii se întorc către aceia care le atribuie divinitatea.

          Duminică liniştită!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s