Simţiri

          Cândva am învăţat că iubirea este un sentiment dual, unul capabil să ridice, să construiască şi, în acelaşi timp, să prăbuşească, să năruie. Fie că sunt oameni, fie că sunt piedici, fie că sunt impresii şi motive de orice natură, iubirea are această capacitate, de a ridica sau de a nărui. Am cunoscut oameni care îmi spuneau cât de stăpâni sunt pe iubirea lor. Nu ştiu dacă i-am crezut vreodată, mai degrabă decât dominatori i-am considerat sclavi ai sentimentului. Omul nu poate impune iubirea, Iubirea poate impune omului. Îi poate impune fapte, îi poate impune renunţări, suferinţe, momente prea greu de şters, care este mai bine să fie lăsate în praful uitării decât să se încerce să fie şterse cu buretele.

       Se mai spune, pe la colţuri, în şoaptă (sau poate nu) “ne-am consumat iubirea”. Nu ştiu dacă este adevărat, mai degrabă este o exprimare de conjunctură. Omul nu poate consuma sentimentul, doar îl poate împlini; îl poate trăi, simţi, se poate bucura de el, îl poate dori din toate puterile, dar nu mai mult. Pentru că realitatea este cu totul alta – sentimentul este cel care, după ce îşi începe dominarea, consumă. Consumă şi sufletul şi vlaga, şi roade, şi macină, şi chinuie şi arde. Dar cui îi mai pasă? Lumea trăieşte în grabă, iubirile se înfiripă una după alta stăpânind acelaşi trup până când, într-o clipă de uitare la porţile de iarnă ale înţelepciunii, s-ar putea – doar s-ar putea! – să realizăm că nu am iubit niciodată şi că nu am ştiut să o facem.

         Personaj: “A fost o vreme în care îmi doream un sentiment care să mă ucidă. Care să mă înflăcăreze într-atât încât să ard cenuşă şi să renasc pentru a arde mai tare. Doar să fie acelaşi vreasc care să îmi alimenteze focul. Să ardă şi el cu mine, şi să înviem amândoi, din cenuşa noastră, unul în braţele celuilalt”.

8 comentarii la “Simţiri

  1. rene2686 spune:

    În timp ce te citeam mi am adus aminte de ce spunea Kurt Cobain- care după părerea mea a fost un om genial- ” mai bine ard ca un foc de pai , decât să mocnesc până mă sting”…nu îmi pot explica de ce m-am gândit la asta….:)

  2. rene2686 spune:

    Da! Din păcate uneori putem spune că doar supravietuim….dar poate că nu e indicat acel doar

    • Nevermore spune:

      Rene, sunt momente in care vietuirea este preferabila trairii. Este ca si cum sufletul s-ar aseza pe o banca pentru a se odihni, pentru a se pregati sa ia viata de la capat, chiar daca are constiinta finalului. Desi nu reusesc sa ma tin mereu de principiul acesta, il consider cat se poate de valabil: nu judeca pe nimeni pana nu ajungi sa ii cunosti motivele. Fiecare trebuie sa faca asa cum crede, in definitiv, sau cum (se) simte🙂

      • rene2686 spune:

        Da sunt de acord …pentru mine e trist pentru că sunt foarte sensibilă la tristețea celor din jurul meu …nu mă pot exprima poate bine …mă atrage melancolia oamenilor…simt nevoia să-i ajut…

      • Nevermore spune:

        Rene, eu cred ca in primul rand trebuie sa se ajute pe sine, singur. Abia dupa aceea putem spera sau percepe ajutorul altor persoane. Cat despre cel care ajuta, poate ca are si el o datorie fata de propria umanitate, in baza sufletului.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s