….

          Am cunoscut cândva un om care plângea zâmbind. Plângea de dor, de speranţă şi de teamă – aşa mi-a mărturisit. Sunt visuri care înspăimântă şi care dor, până când se concretizează. “Şi apoi de ce o să mai plângi”? am întrebat neîncrezător, circumspect. “De fericire că nu voi mai avea doar amintiri”.

2 comentarii la “….

  1. Crisa spune:

    ce m-ai nimerit :)…cry with a smile …mmm , ce îmi place acest cântecel🙂
    ah:)și… frumos răspuns :)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s