Metalul săptămânii

          Sunt unii – nu toţi, doar unii – cărora le place să se supună superstiţiei. S-ar spune, spre exemplu, că noaptea forţele iadului se vor dezlănţui asupra umanităţii, căutând să o subjuge, să o domine prin teroare. Surprinzător pentru mulţi, nu voi spune că de fapt cei mai înspăimântători dintre demoni trăiesc printre noi. Nici nu voi statua că cei mai înfricoşători demoni sunt ai noştri, cei care ne chinuie zi de zi şi noapte de noapte. Dar aş putea să afirm că în lupta cu forţele întunecate nimeni nu are nevoie de legiuni de îngeri comandate de arhangheli sclipitori. În realitate omenirea are nevoie de ceva mult mai plăcut, mult mai uşor de obţinut, care nu necesită nici efortul unei rugi aruncate în neant nici vreo milă neverosimilă a vreunei puteri care nu s-a manifestat niciodată (şi dacă nu a făcut-o, de ce ar face-o în nopţi de coşmar?!). Îmi spunea, nu de mult, însuşi visul meu, că mi-a remarcat obsesia – obsesia fără de care eu nu aş putea să fiu ceea ce sunt. Obsesia mea, visul. Întotdeauna, orice demon se înspăimântă şi dispare în faţa puterii visului. Iar visul şi puterea lui vine din noi, atâta timp cât nu ne rupem legăturile cu lumea noastră interioară ideală.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s