Gânduri

          M-a urmărit întreaga noapte, ca un corb dezlănţuit care vroia să îmi scoată ochii. Nu m-am lăsat, am fugit. Sunt puternic, prea puternic ca să cedez în faţa terorii. Spatele mi-a susţinut de-a lungul timpului prea multe poveri ca să se mai îndoaie. Spatele meu nu se va îndoi nici sub povara morţii mele, dimpotrivă, va redeveni drept, aşa cum ar fi trebuit să fie întotdeauna, chiar şi pe vremea când lucram zilier în porturi sau noaptea în abatoare. Sunt suficient de puternic încât să nu mă mai înspăimânte nici măcar abatorul ăsta numit viaţa. Poate că asta suntem cu toţii, nişte vite, vite care aşteptăm încovoindu-ne spatele. Ce aşteptăm nu ştie nimeni. Dar nici nu îmi pasă, nu de acel ceva pe care îl aşteptăm îmi este teamă, nu îmi este teamă de ce va fi după aceea, mă tem doar de faptul că trebuie să aştept. Este singurul lucru care m-a urmărit întreaga noapte, gata să îmi însângereze ochii, ca un corb, ca nişte degete transformate în gheară şi împlântate în simţul meu cel mai de seamă. Nu instinctul, nu raţiunea, nu acestea sunt simţurile mele cele mai de seamă, ci vederea. Ca să văd eu trebuie să cred, în anumite privinţe, şi este şi învers în şi mai multe – ca să cred eu trebuie să văd. În fuga mea disperată din calea spaimei m-am ascuns într-o oglindă şi m-am privit drăgăstos şoptindu-mi numele, numele drag urechilor mele, drag limbii mele şi buzelor, drag limbii sărutului şi întregului vis pe care lumea nu îl poate cuprinde. Lumea nu cuprinde niciodată visele oamenilor, doar oamenii, în visele lor, cuprind lumi şi le dezvoltă şi le perfecţionează, uitându-şi temerile şi deziluziile, spărgând graniţa trupului şi înlocuind-o cu infinitul. Sunt vise care durează la infinit, care durează de un infinit – de un infinit de timpuri, de ani, de eternităţi, de clipe. Şi o susţin cu cea mai mare tărie, pentru că şi infinitul, ca şi orice altă noţiune teoretică, îşi are limite diferite pentru fiecare om care o atinge cu degetele minţii. Noţiunea… noţiunea este ca un fel de ascunziş, un înveliş care ascunde în sine o surpriză plăcută, adică exact ceea ce vrea fiecare să vadă în interiorul ei. La fel cum fac oamenii între ei, când închid ochii la defecte şi apreciază calităţile. Sau… ştiu eu?! Adevărul este că nu sunt decât un zilier, un zilier nocturn care a cărat pe umeri poveri nenumărate până când o noapte, una dintre ele, i-a înfipt gheara în piept strecurându-i în vertebre o teamă. “Eu ce fac”?! “Îmi duc poverile şi visez, visez la o zi mai bună, la o noapte întunecată în care să îmi licărească stelele pe bolta cerească a pasiunii”. Pasiunea… pasiunile sunt umane, pasiunile adevărate sunt divine. De ce nu?! Şi cine nu este de acord cu mine să tacă, este dreptul meu să spun prostii! Doar că am învăţat de mult să nu mai spun prostii, să nu le mai gândesc şi să nu le mai fac. De aceea, ascuns în oglindă, zâmbind chipului drag pe care mi-l căutam în suflet, m-am eliberat de spaimele mele toate şi mi-a rămas căldura. Acea căldură a unei raze de soare care gâdilă vestind sfârşitul coşmarului, pentru că nopţile, oricât de iubitoare pot să fie, oricât de bune amante, trebuie să facă de fiecare dată loc luminii. Iar lumina, se mai întâmplă, vine din încurajare, din apropiere, din contopire, dintr-un alt suflet capabil să risipească umbra şi asurzirea spiritelor rătăcite. Spaima asurzeşte de multe ori cu bătăile inimii, dar tot ea, în încleştarea cu dorinţa, îşi trădează progenitura şi disperarea disperă, la rândul ei. Poate că nu am învăţat prea multe la viaţa mea, poate că nu mai sunt bun decât să car poveri. Dar sunt sigur că am dreptate când spun, există oameni pe care nu îi poate învinge nimic; nimic, absolut nimic, doar ei înşişi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s