Încăpăţânare

         Sunt momente în care mă încăpăţânez. Recunosc, este adevărat ce îmi spunea cineva, uneori pot să fiu atât de încăpăţânat încât i-aş putea crea complexe de inferioritate unui catâr. Mă încăpăţânez să cred că există ponderi şi contraponderi, că există echilibru până şi în cele mai întunecate colţuri ale universului, că fericirea şi suferinţa se completează una pe cealaltă, aşa cum ar trebui să o facă şi iubirea şi singurătatea. Iubirea poate – ştiu, s-ar putea să sune ciudat – să vină ca o completare a singurătăţii diminuându-i efectele, anulându-le, transformând un întreg cenuşiu într-un nucleu de speranţă. Ştiu, este o perioadă a anului în care singurătatea este mai pregnant resimţită deşi, în virtutea spiritului sărbătorii, ar trebui să se întâmple altfel. Sunt clipe în care gândurile se îndreaptă către oameni dragi, oameni pierduţi, plecaţi, dispăruţi, chiar către un sine care datorită experienţelor sale se modifică sau chiar încetează să mai existe. Dar îndrăznesc să cred că, tocmai prin asemenea gânduri, prin iubirea cu care le lăsăm să ne cuprindă chiar şi atunci când pot să aducă dezolare, noi, oamenii, ajungem să ne găsim puterea.

          Puterea poate să aibă forme şi manifestări diferite, în funcţie de structura fiecăruia şi de componenţa sa sufletească. Dar mă încăpăţânez să cred că sunt momente în care iubirea poate să devină singurul generator de putere, chiar dacă sunt cazuri în care îmbrăţişează singurătatea. Poate de aceea aş spune – dacă aş putea, fără să par cuiva nebun… Poate de aceea aş spune, ziceam…  SCrisului meu îi vorbesc, mă îndoiesc că mă mai poate considera cineva om întreg la cap; dar, atunci când îi vorbesc, cu glas liniştit, cald şi mângâietor, mă simt mai încăpăţânat ca niciodată. Au fost zile în care nu mai scrisesem şi nu am crezut că nu o voi mai face vreodată; am trecut prin blocaje de care am râs aşteptând să se risipească. Am crezut, am crezut mereu nu în talentul pe care susţin unii că l-aş avea, ci în puterea mea de a scrie în suflet. Şi cred, cred cu încăpăţânare, chiar când îi spun din mijlocul vreunui blocaj sleit de cuvinte “să crezi! Să crezi în iubire şi în magie”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s