Diverse

          Privindu-mă uneori în oglindă mă întreb care sunt semnele pe care le-a lăsat timpul asupra mea. Mi s-a părut mereu ciudat modul în care ne orbeşte. Multă vreme, când mă mai întâlneam cu câte vreun cunoscut pe care nu îl văzusem de multă vreme, mă întrebam ce vrea să spună când zicea “te-ai schimbat”. Nu înţelegeam pentru că, deşi din punct de vedere teoretic ştiam că orice trup este supus schimbărilor vârstei, eu nu le observam. În fiecare zi oglinda mă arăta acelaşi. Singurele diferenţe erau un rid abia observabil sau un fir de păr alb pe care îl smulgeam repede, sau îl ascundeam între celelalte. Încă o ciudăţenie, pe care nu ştiu cât de mulţi au observat-o. Psihicul, inconştientul omului, acţionează de multe ori în mod stupid. Îmi smulgeam firele de păr alb şi mi se părea că nu au existat niciodată. Acesta mi se părea secretul tinereţii veşnice, smulgerea firelor de păr alb şi ignorarea ridurilor. Poate de aceea chiar şi la vârsta asta mi se spune că mă comport în anumite cazuri imatur. Îmi place să combat, să spun că dau în mintea copiilor, pentru a îmi păstra o notă de respectabilitate, decât să mărturisesc că nu vreau să îmbătrânesc, că mă vreau mereu tânăr, copil, imatur.

        Dar, privindu-mă în oglindă, observând schimbările pe care le-a aruncat timpul asupra mea, singura soluţie indicată mi s-a părut, după nişte pahare de coniac, să scot din bibliotecă un album de fotografii vechi de mai mult de treizeci de ani. Un vin de treizeci de ani m-ar fi bucurat, o fotografie cu aceeaşi vârstă m-a întristat, mi-a provocat furie şi, împreună cu celelalte, şi-a găsit sfârşitul. Le-am rupt fără milă şi fără regret. Eu cel de acum treizeci-patruzeci de ani nu mai exist, sunt altul construit pe lespedea de mormânt a tânărului care şi-a lăsat în mine doar imaturitatea. E singurul bastion pe care îl mai am în lupta cu timpul, aşa îmi spun. Deşi, cum spuneam, de multe ori mă întreb care sunt urmele pe care le-a lăsat timpul asupra mea, sunt sigur că cele mai multe nu sunt vizibile.

           Mi se mai întâmplă să mă bucur, totuşi, că în oglindă mi se reflectă chipul şi nu sufletul. Cui i-ar plăcea să îşi vadă faţa plină de cicatrici şi de vânătăi?!

6 comentarii la “Diverse

  1. july spune:

    Pentru noi exista fondul de ten, pentru voi inca o iubire . Sau invers ? 🙄

  2. Andreea spune:

    No face, no name, no number………”U”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s