De duminică

          Cum ziceam, una dintre plăcerile mele este blasfemia. Nu ştiu de ce, poate pentru că mă face să mă simt altfel sau, poate, pentru că ajung să cred că gândesc altfel. Într-o noapte, pentru că nu dormea, Dumnezeu mi s-a arătat şi, cerându-mi să îi respect zilele de odihnă şi să le îndrăgesc, m-a ameninţat cu chinuri insuportabile. M-am speriat, mărturisesc, pentru că am simţit brusc o durere acută în stomac. Atunci mi-am dat seama că nu mâncasem de două zile… Duminică suportabilă!

5 comentarii la “De duminică

  1. honeybee spune:

    Doar notitze de margine…

    Nu inteleg: de ce sa dai viata unui personaj caruia ii place sa blasfemieze?
    (Acest verb are o conotatie profund negativa deoarece inseamna a defaima, a calomnia, a desconsidera, a batjocori cele considerate sfinte; inseamna in speta, a-L huli pe Dumnezeu (El fiind Sfant), ceea ce este un pacat extrem de grav.:( )
    …………
    Cum te face sa te simti? Mai puternic, mai brav? Mai liber? In mod sigur razvratirea asociata cu o doza mare de mandrie va da nastere la sentimentul puternic al invincibilitatii, dar faptul ca esti de neinvins fiindu-ti propriul stapan este doar o iluzie….
    ………..
    De ce sa afirmi despre Dumnezeu ca El ii ameninta pe cei nesupusi legilor Lui cu chinuri insuportabile? Eu nu cred intr-un Dumnezeu care ii chinuie pe pacatosi.
    Dumnezeu este dragoste. Cum ar putea sa chinuie?

    P.S. Ce contrast puternic intre piesa dragutza si comentariul tau, chiar daca prezinti cugetarile unui presupus personaj imaginar.
    Scuze, daca am trecut limita comunicarii in “casa ta”, dar sunt prea sensibila la intelesul cuvintelor…

    • Nevermore spune:

      Honeybee, nu a fost depasita nicio limita, din punctul meu de vedere, deci scuzele nu sunt necesare. In privinta raspunsului: orice personaj ar trebui sa aiba caracteristici distincte, anumite “carlige” cu care sa prinda cititorul, atribute care sa il identifice. Daca unele personaje pot scrie versuri sau pot indragi alcoolul, altele pot deveni prototip de blasfemiatori innascuti. Adaugand faptul ca nu cele sapte pacate capitale sunt de neiertat – pentru ca de neiertat este doar pacatul blasfemiei, hulirea, luarea numelui Domnului in deradere, automat personajul la care facem referire capata noi nuante. Razvratirea impotriva divinitatii poate sa fie, de multe ori, o actiune fatala, si pentru exercitarea ei trebuie fie nesupunere, fie inconstienta. Din unele puncte de vedere. Din altele – curaj si semn de manifestare a ratiunii. Ar fi mai multe de spus, desi observ ca tot raman dator cu cateva teme, voi incerca sa revin si asupra acesteia.
      In materie de religie, “politica” divina nu cunoaste spectrul culorilor. Lucrurile sunt doar in alb si negru – cine nu este cu noi este impotriva noastra. Pe cale de consecinta, desi este propovaduita imaginea unui Dumnezeu bun si indurator, in conditiile in care acesta nu acorda mantuirea (si neacordarea mantuirii este o amenintare cel putin voalata!), sufletul respectiv nu are alta cale decat aceea a iadului – a torturii vesnice. Ca silogism logic, as spune ca Dumnezeu participa la chinurile sufletelor prin inchiderea Portilor Raiului, dar nu numai, ci si prin acceptarea unei asemenea stari de fapt – existenta torturii. Si, dupa cum stim cu totii, pana si inactiunea constituie tot o actiune. Dar, cum spuneam, subiectul este foarte vast si ar trebui reluat, cel putin in parte.🙂

  2. honeybee spune:

    o alta piesa faina…

    The Cranberries – Ode to my family 🙂

  3. honeybee spune:

    Imi pare bine de reactia pozitiva.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s