Grosolănii; relativitatea unor simţuri

*Cu scuze prezentate sufletelor sensibile, chiar dacă textul care urmează îşi are, în definitiv, rostul şi rolul său.

          Că mai sunt anumite specimene şi prin străinătăţuri nu o să contest. În definitiv omul este om şi, cu siguranţă, este supus greşelii indiferent de spaţiul şi de mediul din care face parte. Dar o opinie este o opinie şi trebuie exprimată la vremea ei, adică, în cazul meu, atunci când îmi trece prin minte. Ca să fiu sincer m-am cam săturat să ţin cont de tot felul de factori, eu eram obişnuit să spun lucrurile aşa cum îmi veneau, fără să fac calcule, fără să îmi fac procese de conştiinţă că aş putea jigni sau că aş putea greşi. Este dreptul meu de om impulsiv.

          Nu de puţine ori am impresia că libertatea de exprimare este, dacă nu prea liberă, cu siguranţă greşit înţeleasă. Ca să nu spun prost înţeleasă. Citisem, nu demult… Nu, este o minciună. Am încercat să citesc nu cu mult timp în urmă o carte. O carte care, printre puţine alte impresii, mi-a provocat un profund complex de inferioritate. Se spune, în unele cercuri, că un bărbat adevărat se ridică din pat ca să se odihnească. Şi totuşi, autorul cărţii respective mi s-a părut un individ atât de viguros, atât de plin de forţă şi de poftă de viaţă încât pentru câteva clipe m-am temut, culmea, nu de vreo durere de cap ci de impotenţă. Acest autor, probabil şi mai tânăr ca mine, avea puterea să şi-o bage din două în două rânduri, pe unde apuca. Să încerc să mă fac înţeles. Un nud pictat rareori poate să fie vulgar, aproape sigur niciodată. Arta, în genere, nu poate să fie caracterizată de vulgaritate. Pornografia da. Probabil cândva, când îmi voi mai face curaj, cu tot riscul de a încerca şi de a nu reuşi să roşesc, aş putea încerca să abordez şi tema pornografiei. Dar până atunci mai este, pentru că tot curajul meu şi toată încrederea în mine de care beneficiam au fost zguduite de paginile la al căror final nu am avut puterea să ajung. Sau, mai în spiritul operei spus, pagini pe care nu am avut posibilitatea şi nici dorinţa de a le finaliza. Bine spunea Amicu’ nu demult, în faţa unui pahar: “din când în când toţi mai scoatem câte o pulă”. Iar eu, curajos, nu numai că aprobam, dar şi corectam: “Amice, numai una scoatem, că bărbaţi suntem, doar femeile pot scoate câte poftesc”. Ca un soi de confesiune – ca persoană fizică mi se pare că dreptul meu la liberă exprimare nu ar trebui să fie îngrădit, mai ales în faţa vreunei licori când mi se dezleagă limba şi devine mai jucăuşă, atâta timp cât nu lezează alte spirite mai pudibonde. Dar să revin. Bine zicea Amicu’, toţi mai scăpăm câte o pulă din când în când, dar paginile care îmi căzuseră în mână nu prea conţineau altceva. Spuneam, m-am simţit complexat de vitalitatea autorului, care şi-o băgase, în jumătate de pagină, mai mult decât am făcut-o eu în ultimul an de zile. Pe de altă parte, simţul meu estetic, chiar dacă şubred, s-a simţit oarecum lezat, cu atât mai mult cu cât paginile respective îmi fuseseră recomandate ca fiind de bun simţ. Probabil calitativ, dintr-un punct subiectiv de vedere, sau dintr-unul vulgar, luând în considerare impresia că citeam un tratat de înjurături. Şi eu care vroiam să scriu unul despre minciună!

          Să încerc să mă explic, deşi sunt sigur că se vor ridica suficiente voci care să mă contrazică şi să îmi ceară să şed liniştit în balansoarul meu, cu tubul de oxigen alături, aşteptându-mi ultima plecare. Libertatea de exprimare nu trebuie îngrădită decât prin autocenzură. Dar, cu siguranţă, trebuie să i se înveţe utilitatea. Adevărat că un cuvânt de o anumită anvergură, aşa cum este cuvântul “pulă” poate să fie rostit ba în şoaptă, ba cu patos, ba cu o surprinzătoare eleganţă. Şi, să îmi fie scuzate încercările nereuşite de a roşi, vulgaritatea, am mai spus-o cândva, are rolul şi beneficiile ei. Dar nicidecum estetice. Ar afirma unii că în calea artei nu trebuie să stea nimeni, şi în general sunt de acord. Dar vedeţi, mai ales în scris, există momente în care grosolănia ar trebui evitată, transpusă altfel. O idee poate să fie transmisă în mai multe moduri, este adevărat, şi în funcţie de personajul căruia i se bagă… scuze!, pune în gură vreun cuvânt, şi în funcţie de publicul ţintă. Totuşi, să fim serioşi, cei care dau la colţ de stradă cu târnăcopul sunt prea solicitaţi intelectual ca să mai şi citească. Poate de aceea nu pot să nu mă întreb dacă, din punct de vedere estetic, artistic, literar, nu ar fi mai inspirat să se spună: “îmi doresc să îţi simt buzele cărnoase alunecându-mi umede pe piele, înfiorând-o, sorbind dorinţa pe care o trezeşti în mine, în tăriile sufletului meu” decât, numindu-te scriitor, să întrebi suav, cu sensibilitatea unui rinocer: “haide, fă, nu mi-o iei puţin în gură”? Şi nici măcar să nu roşeşti pentru asta… Deşi, la fel de adevărat este că, dacă m-ar privi cineva, nu mi-ar observa nici mie urmă de roşeaţă în obraji. În definitiv, de-asta există libertate în exprimare şi în gusturi, în subiectivitatea care poate considera dejecţia drept artă.

5 comentarii la “Grosolănii; relativitatea unor simţuri

  1. honeybee spune:

    Nu m-am asteptat la asemenea “surprize” pe blogul tau. Sincera sa fiu, nici nu inteleg ce ai vrut sa demonstrezi, stiu doar ca eu nu ma dau in vant sa citesc asemenea postari. Bineinteles, sunt constienta ca nu conteaza ce preferinte am eu in materie de citit, dar totusi imi permit sa-ti dau un mic sfat prietenesc: nu fa incursiuni in domeniul vulgaritatii – nu-ti sta bine!
    (As fi putut sa ignor ceea ce imi displace si sa nu spun nimic, dar nu-mi sta in caracter, asa ca am ales varianta sa scriu cateva cuvinte…Iti doresc toate cele bune si frumoase! )

    • Nevermore spune:

      Honeybee, acest spatiu este ferit de vulgaritate tocmai pentru ca nu poate fi caracterizat de aceasta. Pe de alta parte, nesimtirea, vulgaritatea prezentata drept arta este o problema care ar trebui sa intereseze, pentru ca exista indivizi care nu fac anumite distinctii. Ca exemplu as putea invoca, din punct de vedere cinematografic, filmul „Senatorul melcilor” – un act artistic (asta se presupune ca este filmul in general) care probabil contine cele mai multe injuraturi pe metru patrat (sau pe minut?) din cinematografia romaneasca. Nu este exclus sa ma insel, totusi. Adevarat, erau alte vremuri, se invoca libertatea de exprimare, conditia unei societati vulgare etc, deci, in principiu, vulgaritatea era de inteles, desi nu era, din punctul meu de vedere, scuzabila. Scopul, cel putin declarat, pentru ca tot vorbeam despre simturi, bun simt si absenta sa, de a manifesta credinta ca arta nu poate sa fie vulgara, iar ceea ce este fulgar nu ar trebui prezentat ca opera de arta si nici macar ca act artistic.🙂

    • inexprimabil spune:

      Pudibonderia isi are locul de seama in convenientele sociale. Vestea buna: nu trebuie si aici sa fie o agora pentru lapidarea oricarei intentii de a expune idei in afara cutumelor general acceptate.

  2. Camelia spune:

    Tu oi fi citit „Cimitirul lui Teleşpan”, c’am auzit că lumea e de-a dreptul extatică atunci când aude despre.
    Ce spui e trist din cale-afară şi atât de adevărat, pornografia începe să prindă tentacular, e drept că şi vocabularul unora merge până în treizeci de cuvinte, aşa că e mai lesne să citească în forma zisă, aia de pe urmă, pomenită de tine.

    Acu, cine ştie, unii dintre cei are scriu aşa au, defulatoriu, un fond lexical îndelung reprimat, cine ştie, de-aici metamorfozele retorice. Încerc şi eu un fel de înţelegere.
    Dacă aş citi producţii dintr’astea? N’aş.

    • Nevermore spune:

      Camelia, ce am incercat sa citesc nu merita mentionat. Nu stiu ce sa spun, daca este adevarat ce zic sau nu, societatile se schimba si dimpreuna cu ele si valorile pe care se sustin. Dar din punctul meu de vedere nu intotdeauna evolutia inseamna progres si nici prostia nu ar trebui aplaudata. Este doar un punct de vedere pe care, constat cu bucurie, il impartasesc si altii.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s