Metalul săptămânii

          “Vine primăvara” – aşa mi se spunea de multe ori, în moduri contemplativ-patetice. Într-un fel mi se pare de înţeles, şi pe mine începe să mă stăpânească obsesia timpului. Doar că sunt unii într-atât de obsedaţi de scurgerea clipelor încât uită să se bucure de ele. Vine primăvara, urmează vara, apoi toamna şi iarna. Şi e gata încă un an, încă un capitol sau, uneori, o întreagă poveste. Şi muzicalitatea vieţii?! Mai grea sau mai uşoară, viaţa are farmecul ei aparte – poate, în unele cazuri, tocmai pentru că mereu găseşte o portiţă, o modalitate de a supravieţui, de a refuza să se încheie. “Vine primăvara” – aşa mi se spunea de multe ori, de oameni care nici măcar nu îi mai cunoşteau înţelesul. Pentru unii primăvara se naşte ca şi moartă, şi primul ei suflu nu face altceva decât să prevestească apropierea verii. “Îmi place primăvara” – aşa mi se spunea, mai rar, adevărat, pentru că nu toţi avem ochi şi urechi muzicale, şi unele simfonii, oricât de minunate, sunt cântate doar aceia cărora li se potrivesc.

//

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s