Poem (Răzvan Nicula)

Mi-e toamna în suflet şi vara sub gene,
E primăvară-n ceruri albastre şi deşarte,
Mi-e vântul în plete şoptindu-mi alene,
Mi-e gândul la tine şi iarna departe.

Mi-e gândul la tine şi-ţi bate în porţi,
Să-ţi umble pierdut prin lumi neumblate,
Ca un nebun căutându-şi fatalele sorţi
Sub umbre de nopţi cu luni argintate.

Mi-e dorul de noapte o umbră de vis,
Mi-e visul pahar de băutură amară,
Amar îmi e dorul, cumplit, nedescris,
Chemându-te-n taină să-mi fii primăvară.

Să-mi fii primăvara din ceruri deşarte,
Şi vara ţâşnită torid din privire,
Şi toamna din suflet să-mi fii pân’ la moarte,
Şi iarna întreagă, ningând de iubire.

Îmi este iubirea întreg anotimp,
Mi-e gândul la tine întreaga credinţă
Şi visul mă poartă – frântură de timp –
Spre raiul în care noi doi vom lua fiinţă.

Mi-e dorul de tine pumnal ascuţit
Cu care nebună în suflet mă sângeri,
Dar mâna-ţi pe frunte mi-e vis împlinit
Şi şoapta-ţi îmi este un cantec de îngeri.

24 comentarii la “Poem (Răzvan Nicula)

  1. honeybee spune:

    ai scris frumos.

  2. Eu spune:

    E bine sa ai pe cine sa scrii…:)

    • Nevermore spune:

      Eu, intotdeauna se gaseste cineva/ceva care sa fie scris. Nu cred ca exista cineva care sa scrie numai din sine, chiar si cei mult prea absorbiti de propria personalitate🙂 Este nevoie doar de stiinta de a gasi izvoare de cuvinte, sau de stiinta de a le plasmui🙂

  3. araoimi spune:

    …se pare ca „izvorul de cuvinte” curge limpede de la radacina copacului plin de cuvinte prinse intre ramuri…😊sa le citim cuminte

    • Nevermore spune:

      Araoimi, de multe ori satisfactia cea mai mare a cuvantului este nu sa fi izvorat, ci sa ajunga acolo unde este inteles. Multumesc, zile frumoase!🙂

      • araoimi spune:

        …sa curgă ca un pârâu cristalin , murmurând cuvinte minunate.
        Zi răcoroasă 😊 …Timișoara arde !

      • Nevermore spune:

        Araoimi, cred ca inca ma tem de vremea in care se vor dezlantui cuvintele. Multumesc pentru urarea de care era atata nevoie! Multa racoare!🙂

      • araoimi spune:

        …si cuvintele pot fi ca vremea, sclipitoare, vesele🙂
        …uneori umbrite de norii care picura stropii ploilor de vara…
        O zi linistita !

      • Nevermore spune:

        Araoimi, cuvintele, cred, de cele mai multe ori sunt preferabile tacerii. Desi tacerea, in unele cazuri, poate sa exprime mai mult. Racoare!🙂

      • araoimi spune:

        Adevarul este ca nu stiu sa scriu la nivelul unui profesionist.Oamenii cifrelor nu prea au inclinatii sciitoricesti(exceptie Dan Barbilian🙂 ).Doar ca fiind singura, uneori simt nevoia sa vb. cu mine, in scris …in rest…e tacere🙂
        Si da, in Timisoara e racoare acum.
        Iti multumesc. O seara cum ti-o doresti.🙂

      • Nevermore spune:

        Araoimi, nu stiu daca in materie de scris talentul isi alege oamenii nepotriviti sau oamenii care il poseda pot alege profesiile nepotrivite.🙂 Una din frumusetile vietii este ca, daca suntem suficient de determinati, ne putem schimba drumurile. Si mai cred ca in unele situatii, preferabile dialogurilor cu altii, sunt dialogurile cu noi insine.🙂

      • araoimi spune:

        Adevarat. Scriu doar cand imi amintesc ceva din copilaria mea. A fost minunata.Dupa modelling am trecut la „finante”🙂 Trei decese i familie m-au marcat. Ma regasesc greu dupa sase ani.Fb.-ul ma plictiseste. Asta e motivul pentru care prefer sa-mi petrec cateva ore libere sa scriu…cu sau fara talent, imi asum ceea ce scriu.🙂

      • Nevermore spune:

        Araoimi, personal ma feresc sa pun echivalenta intre scriitor si experientele personale, de memorialistica imi spun ca am vreme pe la 90 de ani. Dar atata timp cat scrisul elibereaza si vindeca este dezirabil fiecare cuvant asternut chiar si pe un servetel intr-o carciuma. Si mai cred ca ne cautam mereu, chiar daca unii nu vom reusi sa ne regasim niciodata; dar si aici intervine farmecul evocat de Lucretiu – „dulce este sa lasi lumea sa cada din nou in moarte si sa contempli viata”. Zi linistita!🙂

      • araoimi spune:

        Aha! 😊pe la 90 de ani, memorialistică.
        Sa nu te superi că zâmbesc. Îmi imaginam doar. Pai eu știu ? Amintirile mele sunt triste, Încerc să uit plecarea în neființă a părinților și soțului meu.Au trecut ani buni de atunci. Mă regăsesc în amintiri. Știu că trebuie să accept. Am descoperit că sunt eu doar când „plutesc” în zbor spre alte zări. Mulțumesc pentru răspuns.
        Este prețios. O seara frumoasa ! 😊

      • Nevermore spune:

        Araoimi, in opinia mea nu moartea ne omoara, ci viata. Traim, totusi, prin ceea ce lasam in urma, atata timp cat mai exista cineva sa isi aminteasca. Si cum viata inseamna de multe ori zambet, zambetele sunt mereu binevenite si deloc suparatoare. O zi deloc intristata, dimpotriva!🙂

      • araoimi spune:

        😊 Mulțumesc !
        M-ai făcut să zâmbesc.
        Din suflet iti doresc o seara frumoasă.
        Cu zâmbete adevărate …😊

      • Nevermore spune:

        Araoimi, foarte multumesc, chiar a fost! La cat mai mult zambete si astazi!🙂

      • araoimi spune:

        Undeva, cineva a interpretat gresit zambetul meu…se pare ca a inteles altceva. Un zambet pur si simplu este un ….zambet, il poti darui oricand cu drag, fara alte interpretari. Nu-i asa ?🙂
        Nu, astazi nu prea am zambit, zi agitata..voi zambi stelelor, cu ele ma inteleg tare bine :))))

      • Nevermore spune:

        Araoimi, pe langa ca ne infrumuseteaza, zambetul poate sa ne exprime si fara sa ne contina. „Errare humanum est”. Ar fi de dorit ca problema cea mai de seama din viata oamenilor sa fie interpretarea gresita a zambetelor.🙂

      • araoimi spune:

        🙂 si zambesc pentru ca tu intelegi „zambetul „…este ca si paraul jucaus , cristalin. care bucura privirea.
        Multumesc !
        Iar vis-a-vis de interpretari iti raspund cu Platon🙂 „Homo sum humani nihil a me alienum puto ”🙂

      • Nevermore spune:

        Araoimi, s-ar putea sa ma insel, dar ca sa poti intelege zambetul trebuie sa ajungi sa cunosti omul, tocmai pentru ca zambetul este un atribut uman. Eu inca nu am ajuns la nivelul acela de cunoastere, dar stiu ca nu toate zambetele bucura. E bine sa nu fim straini de ceea ce suntem!🙂

      • araoimi spune:

        Drept este…îmi cunosc „moaca” .
        Exista zâmbete și zâmbete…al meu este ăla simplu…de genul „uite, mă bucur pt tine”, fără alte conotații. Aha, da mai am unu, ăla care are este ca un afiș, când intru în birou…lucrez cu bărbați și am nevoie de el.
        😊))))

      • Nevermore spune:

        Araoimi, cu siguranta zambetul este, in anumite momente, una dintre cele mai studiate posturi la care apelam. Si pentru ca poate dezamorsa conflicte, si pentru ca poate incalzi atmosfera, si pentru ca poate cuceri. Si, fara a ma exclude, dimpotriva, incluzandu-ma in totalitate, cu riscul de a jigni vreun cititor mai sensibil, marturisesc: noi, barbatii suntem prosti, si un zambet bine aplicat ne prosteste si mai mult.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s