Scurt şi emotiv

          Orice poveste îşi are, la rându-i, povestea ei. Povestea Pedepsei poate o voi spune cândva, şi altora decât celor care îmi cer să le-o spun. Nu, nu acum. Într-un fel, până şi eu sunt sătul de mine: “Pedeapsa” în sus, “Pedeapsa” în jos. Cândva, demult, am spus cuiva că eu cred în cartea asta. De ce? Pentru că este a mea, bineînţeles. Dar acesta este ultimul dintre motive, sunt altele mult mai importante care să pledeze, dacă nu în favoarea scriitorului, în favoarea cărţii. În definitiv, părinţii fac tot ce pot pentru copiii lor. Totuşi, acum, după ce îmi conştientizez încă un sfârşit de lume, parcă îmi vine să mă las pradă egoismului – să îmi uit instinctele părinteşti şi să fur Luna. Poate pentru că îmi pare prea minunată, şi pentru că mă tem să rămân fără ea. Deşi pare puţin probabil pentru că dintre foarte multele felicitări primite, deocamdată sunt prea puţine pentru carte, prea multe pentru mine. Deşi…

//

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s