Vacanțe… ciudat. Mereu se poate spune că un cuvânt folosit are mai multe sensuri și că poate să fie perceput inclusiv într-un mod la care emițătorul nici măcar nu s-a gândit. Vacanță, spun, și unele persoane se pot gândi că am plecat spre orizonturi; altele, însă, își pot închipui că îmi este patul liber deși nu mai este cazul de mult. Îl ocup eu, cu tot ceea ce este al meu – al meu, pentru că femeia pe care o iubesc îmi aparține în totalitate, în sensul în care, în aceeași măsură, eu îi aparțin ei. Iar vacanța… Și chiar dacă mi-ar fi patul vacant sufletul nu îmi este, doar eu sunt plecat în vacanță. Pentru că, deopotrivă cu timpul liber pe care mi-l ofer cu prisosință, în aceeași măsură mă feresc să mă las ocupat de nimicuri. Ar spune unii că nimicurile sunt distractive, și totuși nu pentru mine. Pe mine mă distrează nimicurile mele – acelea cele mai importante, nicidecum nimicurile altora. Și nu mă mai distrează nici măcar nimicurile mele pentru că refuz să îmi mai fie nimicuri și, dacă este cazul, e bine să fiu catalogat drept “omul care nu avea nimicuri”. Aș putea spune și susține cu tărie că nu este bine să nu ai nimic. Dar parcă nimicurile sunt, în multe situații, mai împovărătoare decât nimicul. Și de acest lucru m-aș feri; m-aș feri mai abitir decât de cea mai ușoară încruntare pentru că niciodată o expresie deloc neutră a feței nu va fi incapabilă să transmită ceva; deci, nici nimicuri.
Și de aici voi recurge la tertipuri – doar sunt scriitor. Unul care încearcă să (se) transmită, și care nu dorește să rămână neînțeles. Pentru că mie așa îmi place să spun, cei care vor să scrie și să își smulgă părul până la cea mai profundă chelie declarându-se neînțeleși nu sunt decât oameni care vor să își caute scuze. Lumea e proastă, adevărat, dar de multe ori îmi spun că este mai greu să înțelegi decât să te faci înțeles. Scriitorul neînțeles, pe cale de consecință, nu este altceva decât un prost. Și poate în baza unei asemenea concluzii îmi permit să spun că, dacă cineva nu mă înțelege, nu este pentru că nu poate, nu pentru că nu pot eu să mă fac înțeles, ci pentru că nu mă interesează să mă plâng. Unele lucruri sunt scrise pentru sine.Așa cum sunt vacanțele nesfârșite ale unui pat care își așteaptă stăpâna. Așa cum sunt vacanțele. Punct.
Nevermore 