Poem neprelucrat

Mi-e viaţa goală fără tine
Şi braţele mi-s goale, o ştii bine,
Şi sufletul pierdut aşteaptă
Ce ţi-am promis, să fie faptă.

Mi-e negru cerul, mi-e pământ,
Am uitat să râd, să cânt,
Mi-e aşteptarea lege, ideal,
Mi-e dorul vis şi visul mi-e real,

Şi mintea-mi zboară să te-apuce,
Nebuneşte se tot duce,
Gând plecat pribeag în zare
Să îţi cadă la picioare.

Aştept. Te-aştept în nopţile pustii
Să-mi fii tot ce vrei să-mi fii,
Imaginare, vis, coşmar,
Rouă în ochi sau vinul din pahar,

Să-mi curgi în vene, strop de sânge,
Să-mi fii cerul care plânge,
Să-mi fii beznă, zori de zi,
Să-mi fii orice, numai să-mi fii.

Te simt în mine chemător,
Înlănţuit, gata să mor;
Îmi simt viaţa fir de aţă
Şi şoapta ta şuvoi de viaţă.

//

6 comentarii la “Poem neprelucrat

  1. honeybee spune:

    Frumos!

  2. Crisa spune:

    da…clar :)…ești genial😛
    mumos🙂..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s