Poem

De-mi căutam perechea în vreo seară
Sau de o căutam în zori de zi,
De-mi căutam nebun vreo primăvară,
Oricât dura, te-aş fi găsit, să ştii.

Şi te-aş fi luat în lume, prea departe,
Să nu mai ştii de vrei să te întorci
În nopţi pustii, amare şi deşarte,
În care-n lacrimi trupul tot ţi-l storci.

Am fi umblat pe ceruri neumblate,
Te-ai fi ascuns de mine printre nori,
Te-ai fi scăldat întreagă în feminitate
Şi ochii ţi-ar fi fost scânteietori.

Ţi-aş fi găsit sălaş pe mal de mare,
Ţi-aş fi adus luna, paşii să-ţi îndrume,
În noaptea când, uitându-ţi de pudoare,
Cu valuri te-ai înveşmânta şi spume.

În patul tău visează şi zâmbeşte,
Te înspăimântă, dacă sfidez destine,
Doar iartă-mi nebunia ce-mi şopteşte –
Fără să te caut, te-am găsit în mine.