Personaj (misogin)

          Am devenit afemeiat din orgoliu. Am spus-o mereu, mai mult sau mai puţin în glumă: îmi plac femeile şi urăsc bărbaţii; dacă nu aş fi atât de frumos m-aş urî şi pe mine. Pe femei îmi place să le iubesc. Pe toate. Deşi, adevărul este că nu iubesc femeile, iubesc femeia – femeia, nu femeile. Mai aproape de realitate ar fi că nu iubesc femeile; nici nu le urăsc. Mai degrabă le dispreţuiesc. Pe ele şi pretenţiile lor. “Vreau să fiu iubită”, spun cele mai multe. Iar eu, în gând, le răspund: “nu meriţi”. “Vreau să fiu răsfăţată”, spun altele. “Ciulinule”! le răspund. Tot în gând, desigur, pentru că favorurile lor sunt împărţite în funcţie de anumite criterii, şi dacă le spui adevărul, la fel de bine poţi spune “adio” favorurilor. Nu mulţi, dar multe m-ar cataloga ca fiind misogin. Poate şi pentru că mania persecuţiei este o boală la modă, mai ales printre femei. Asta o spun şi pentru că eu nu mă simt persecutat niciodată. Nici măcar atunci când femeile îşi desfac picioarele în faţa mea fie suspinând după altul, fie tremurând că soţul va veni mai devreme. Şi le înţeleg atunci când se supără dacă sunt numite minuni ale lumii. Dacă ele au conştiinţa că nu sunt aşa ceva, oricât s-ar strădui un bărbat, nu le poate convinge de contrariu. În plus… în plus, să mă iertaţi, substantivul “târf” nu există. Poate de aceea am simţit mereu o anume superioritate. Şi cum spuneam, am devenit afemeiat din orgoliu.

4 comments on “Personaj (misogin)

  1. ricamihai13 spune:

    între dragoste și ură cât de lungă-i calea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s