Îmi intră uneori duminica în oase ca o spaimă şi mă transformă sufleteşte în goliciune şi plictiseală. Mă întorc repede în mine, în luptă, şi îmi spun că mereu se găseşte ceva mai important de citit decât o rugăciune. Poate aşa mă salvez, cine ştie?! Duminică suportabilă!
Nevermore 
Un strop de muzică bună, condimentată cu o companie de suflet. Cum să fie o duminică doar „suportabilă”? 🙂
Ra.Luca, cum imi place sa spun, duminicile au miros de tamaie si de indoctrinare si, intr-o vreme, erau caracterizate de dureri de cap. Daca sunt suportabile sunt numai bune! 🙂