Parcă uneori mi se face dor de indeciziile mele. Mi se face dor de dorurile mele, de clipe în care drumurile îmi erau deschise şi aveam puterea să le văd până la capăt. Pe atunci nu îmi era teamă că, în căutarea liniştii, mă pot pierde în ceaţa deasă a amintirii.
//
Nevermore 
acum …mi-ai atins sufletul …te-am citit …și m-am mulat după această ” liniște” a ta…
Crisa, mi s-a parut mereu putin ciudat cum un cuvant, o imagine sau un acord muzical pot ajunge sa atinga oameni. Nu pot decat sa ma bucur. 🙂
nu cred că este ciudat …atunci când rezonezi cu ceva ..sau poate momentul în care citești, privești sau asculți …acel ceva îți transmite …și declanșează anumite feeling-uri :)…hmm, sau poate sunt eu prea obosită , poate un pic mai sensibiloasă:)…cine știe 🙂