Sezonier

          Ceea ce mi se putea părea ironic în toate stereotipiile mele este impresia că nu pot percepe adevăratul sens al lui “totdeauna”. Uneori îl raportez, pe el, cuvântul, la oameni, alteori îl raportez la mine. Mi s-a întâmplat să îl alătur unui sentiment, sau unui gând, pentru că în felul acesta căpăta veridicitate. Dar mi s-a întâmplat şi să uit de el şi să mă trezesc, într-o “dimineaţă la prânz”, că îl simt cuprinzându-mă. Uneori mă apasă, alteori mă înveseleşte. “Totdeauna” are sensul lui, ca o şoaptă care, oricât de sinceră, se potriveşte unui singur moment, unei singure persoane, unui singur anotimp. Cum spuneam, stereotipie, pentru “totdeauna”, mai ales că unele tresăriri de suflet îmi deveniseră uitate.

3 comentarii la “Sezonier

  1. Crisa spune:

    mmm…un cântecel de suflet :)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s