Temporal

          Pe vremuri râdeam (ce ciudat îmi sună “pe vremuri”!). Îmi spuneam: “cine ar vrea să privească în spate, când în faţă sunt atâtea de văzut”?! Dar într-o dimineaţă, căutându-mă în păr, am găsit un fir argintiu care nu adusese cu sine nimic în suflet; sau poate luase. Atunci mi-am dorit ceea ce a fost, nimic din ce va fi să fie. “Inventaţi-o”, ceream, habar nu am cui, o maşină a timpului, pentru că vroiam să mă întorc – nu un an, poate doi, sau mai mulţi. Poate că nu m-aş întoarce departe de mine, dar m-aş întoarce, atunci când… Când?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s