Nefinită (Răzvan Nicula)

Se pierduse visu’-n zare,
Și pe paturi de spital,
Adormindu-se parțial,
A uitat complet să zboare.

Gura-i nu zicea nimica
Și nici ochiul nu-i clipea,
Numai sufletu-i zbura
Înfrățindu-se cu frica.

Eu stăteam pierdut în jale;
Nu știam, să strig, să gem,
Să mă zbat și să blestem
Înspre cerurile goale,

Sau să stau inert, statuie,
Vis pierdut și efemer,
Rătăcit în zbor spre cer
Și-n pământ bătut în cuie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s