Coduri

          Pe când mă gândeam în singurătăţile mele la ce să mai scriu, m-au prins zorii. Îmi spunea cineva, “nu o să o poţi duce aşa la nesfârşit”. Numai atunci când îmi amintesc îmi vine să îmi scuip din gură gustul de metal al vieţii; sau al morţii – eu uneori nu mai sunt capabil să fac distincţia. “Din clipa în care m-am născut am început să mor” – îmi scapă numele celui care o spunea. AML sau încă o Pedeapsă?! Noroc cu zorii; uneori până şi ei au culoare de nori suflaţi cu metal.

Reclame