„De ce?” în loc de PS

          Anul ăsta am întârziat, nu ţi-am scris pentru că mă simţeam străin – străin şi de scris, străin şi de mine, străin de tot. De tot ce era cândva şi, deşi priveam în jur hotărât să conştientizez şi să accept, cel mai des mă întrebam: “De ce”? Nu numai pentru mine, nici doar pentru tine, în definitiv acest “de ce?” există, mai devreme sau mai târziu, pentru toată lumea. Ştiu, atunci când nu vroiam să îţi răspund ziceam că aceasta este întrebarea filosofilor, că numai ei caută răspunsuri pe care nu le vor afla niciodată, cu atât mai mult cu cât orice răspuns generează o nouă întrebare. Blestemaţi ei, filosofii, şi fericiţi copiii, în “de ce”-urile lor. Fericit şi eu, într-o vreme, când puteam să îmi învălmăşesc cuvintele pe coli albe de hârtie bucurându-mă de căldura lor, de căldura mea, de nefericirile mele care acum mi se par doar răsfăţuri lipsite de rost. Nu iluzia dezamăgeşte ci realitatea, maturizarea, viaţa şi oamenii sau acţiunile lor. Scrisul dezamăgeşte; trădarea; dezumanizarea; zăpada care cade fără rost, fără cuvinte, foşnind rece ca o şoaptă pe care, deşi cândva puteam, acum nu o mai pot înţelege. Îmi caut rostul între cuvinte şi nu îl mai găsesc, şi ţi-l caut şi ţie, îl caut tuturor, în orice, în oricine, şi dacă nu îl mai găsesc îmi spun doar că m-a învins viaţa. Este ciudat cum se întâmplă ca toţi să ajungem să ne temem de moarte în loc să ne temem de viaţă. Totuşi, nu despre ciudăţenii aş fi vrut să scriu; nici despre suflete, nici despre rănile lor. Cred că nu vroiam să scriu nimic, doar mi s-au năpustit câteva cuvinte sub degete. Îmi amintesc când îţi scriam; şi îmi amintesc cum îţi scrisesem pe zăpadă – pe zăpada îngheţată care mă minţeam că ţine cald într-o noapte rece de decembrie, mai rece decât oricare alta în care, la fel ca şi astăzi, îmi căutam conştiinţa.

        Te-aş fi întrebat şi acum cine eşti, pentru că nu mă mai cunosc pe mine, iar raporturile dintre oameni se stabilesc, indiferent de natura ei, în baza cunoaşterii. Ştii cum este să priveşti în jur, să recunoşti totul şi în acelaşi timp să simţi necunoscutul. Ştii cum este să îşi simţi rădăcinile smulse, chiar dacă tu ai început să prinzi altele renunţând deja să te mai întrebi “de ce?”. Deşi în timp devenim altceva, sunt oameni pe care timpul nu îi poate atinge, nu îi poate schimba, nu îi poate decât arunca din el, atunci când cineva consideră că a venit vremea. “De ce să îmi doresc să fiu Dumnezeu, dacă ţie ţi-am fost mai mult”? Aşa cum mie scrisul îmi era cel mai mult, fie că era pe hârtie, pe zăpadă sau pe geamuri aburite. Dumnezeii nu emană niciodată căldură, doar milă. Şi niciodată milă de ei înşişi. “De ce”? Nu ştiu încă. E ca şi cum m-ar întreba cineva de ce scriu, cerându-mi un răspuns care să nu fie superficial. Nu pentru că pot, asta este la îndemâna oricui. Mai degrabă pentru că nu pot. Pentru că nu mai pot altfel, deşi multă lume mi-a spus că în virtutea adaptabilităţii putem orice. De multe ori noaptea mă întreb, “de ce nu mai pot altfel”?! Alţii au putut să îşi întoarcă privirea spre viitor. Eu nu pot decât să mi-o aplec peste cuvinte şi peste gânduri, pentru că exceptând ce port în suflet, ele îmi sunt cele mai preţioase lucruri. Şi eu, abia mult mai la coadă, uitând de mine cu nopţile, cu lunile, cu anii, scriindu-mi postscriptumuri care să mă apere de ceea ce aş fi putut să devin. Nimeni. Nimic. Încă unul. Sunt atât de puţini cei care nu m-au lăsat să cad pradă spaimelor! Chiar dacă nu m-au înţeles când spuneam despre importanţa scrisului. Chiar şi atunci când, în zile cenuşii de sfârşit, în nopţi reci şi apăsătoare, le strigam, încercând să fiu convingător: “De ce?! De ieri lumea este mai săracă în minuni”.    (30.11.2014)

//

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s