….

          Dacă ar fi să mă pot întoarce, m-aş întoarce. În alt spaţiu, în timpul în care nu ştiam mai nimic chiar dacă îmi închipuiam că ştiu totul. M-aş întoarce în Decembrie, acela în care totul era cum trebuia să fie, când îmi asumasem singurătatea fără să fi pierdut ceva, fără să îi cunosc cu adevărat gustul. M-aş întoarce atunci când visam doar, fără să simt. Atunci când simţeam îmbrăţişări fără să mai visez, declarându-mă, cinic şi radical, element al iernii; poate o stea îndepărtată care să lucească prevestind viaţă, nicidecum singurătate. M-aş întoarce, să îmi repar greşelile şi să mă dezmint de mine.