Confesiune scurtă

          O spun în fiecare an… Nu. Mai corect ar fi: nu scap ocazia, în fiecare an, să afirm cu tărie: anotimpul meu preferat este Crăciunul. Se mai găseşte, din când în când câte un neinspirat care să mă întrebe copilăreşte: “de ce”? Şi de câte ori am prins ocazia, ore lungi şi întregi mi-am motivat alegerea ciudată în faţa unei căni de vin fiert împărtăşind amintiri, senzaţii, sentimente, păreri. Cred că în felul acesta îmi păstrez nepătat copilul din mine, aşa îl fac invincibil, de neînfrânt, orice s-ar întâmpla în tot restul unui an. Într-o noapte, în faţa unei căni – nu ştiu dacă era vis sau realitate – mă vedeam un Scrooge modern ajuns din urmă de traiul în zadar. Asta înseamnă viaţa fără nicio urmă de bucurie – zădărnicie. Doar că, sorbind conţinutul cănii până la fund mi-am sfidat viziunea (culmea! asemenea unui Scrooge modern, cum începusem să mă tem că aş putea deveni) şi mi-am declarat refugiul în anotimpul minunilor. Aşa, pentru că suntem pe ultima săptămână de metri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s