Linişte

          Se lăsase liniştea peste noapte, aşa cum noaptea se lăsase peste lume. Lumea se lăsa în braţele liniştii – probabil cea mai fericită clipă a zilei pentru cineva asemenea mie. Revin uneori în momentele mele mai vechi, acelea în care adoraţia mi se îndreaptă înspre întunericul şi liniştea nopţii. Sunt atât de dezobişnuit să gândesc ziua încât am învăţat să vegetez. Vegetez şi renunţ să îi mai condamn pe cei care o fac zi de zi, în mod constant, umplându-şi nopţile doar cu somn. Mai demult uram somnul şi îl consideram pierdere de vreme, acum am învăţat să îl apreciez, aşa cum apreciez în anumite momente vegetarea. În schimb noaptea încerc să caut. Nu ştiu exact ce, dacă lumi noi sau liniştile şi neliniştile lor. Mi se pare, atunci, că gândul mi se face stăpân peste toate, aşa cum liniştea se face stăpână pe lume. Îmi împing gândul până acolo unde devine singur, în linişte profundă, ca şi cum, ajuns la capătul lumii ar cădea în neant. Doar să nu se piardă – din neant se pot naşte lumi şi gânduri şi oameni, de acolo de la capătul lumii, de la graniţa subţire dintre realitate şi fantezie. Şi linişte, mai ales linişte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s